Despre George Calinescu
George Calinescu este cunoscut drept unul dintre criticii romani cei mai importanti, el fiind, insa, o personalitate enciclopedica: si scriitor, si istoric literar, si publicist. S-a nascut ca fiu al unei menajere, Maria Visan, ce lucra in casa sotilor Constantin si Maria Calinescu din Bucuresti, pe 19 iunie 1899. Familia Calinescu, in care tatal era impiegat CFR, se muta in Botosani impreuna cu Maria Visan, apoi la Iasi. Il cresc pe copilul Gheorghe Visan si, in cele din urma, il adopta, ei neavand copii, acesta devenind Gheorghe Calinescu – niciodata criticul literar nu s-a semnat cu prenumele George, aceasta a fost o adaptare ulterioara a numelui sau. La Iasi, copilul urmeaza Scoala Carol I timp de doi ani, iar din 1908 se muta in Bucuresti si continua studiile la scoala Cuibul cu barza, la liceul Gheorghe Lazar, apoi intra la Facultatea de Litere si Filosofie in 1919. Dupa obtinerea licentei – tema lucrarii sale este Umanismul lui Carducci – preda limba italiana la licee din Bucuresti si Timisoara. Obtine o bursa de studiu si pleaca la Scoala romana din Roma, pe care o fondase Vasile Parvan. Este foarte atasat de limba si cultura italiana, inca din facultate legandu-se strans de un profesor italian care-si preda limba natala, traducand din Papini si Boccacio, colaboreaza la revista Roma, calatoreste prin Italia si prima carte pe care o va scrie, cercetand serios arhivele Vaticanului, se refera la propaganda Vaticanului in Moldova, interpretand aceasta miscare drept dorinta catolicilor de a contracara reforma luterana. Se ataseaza cu o admiratie si un respect profund, la Roma, de Vasile Parvan.
Din 1926 se stabileste in Bucuresti, preda literatura romana la liceul Gheorghe Sincai, intra in cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburatorul. In 1929 se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari din capitala. Scoate doua reviste, Sinteza si Capricorn, care ii aduc pierderi financiare, dar castiguri intelectuale, descoperind acum potentialul si inclinarea sa spre critica literara. Scrie rubrica Cronica mizantropului in revista Adevarul literar si artistic, obtine doctoratul in litere la Universitatea din Iasi in 1936 – lucrarea sa de doctorat analizeaza o nuvela postuma a lui Eminescu pe care George Calinescu o descoperise: Avatarii faraonului Tla. Devine conferentiar la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii iesene si, din 1945, se transfera la Bucuresti.
Scrie numeroase studii de mare importanta despre scriitorii romani: Viata lui Mihai Eminescu, Viata lui Ion Creanga, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, monografii ale lui Eminescu, Creanga, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu, il preocupa si literatura universala pe tema careia publica studii si eseuri ca Scriitori straini, Sensul clasicismului, Ulysse sau Impresii asupra literaturii spaniole, cerceteaza analitic si folclorul romanesc in Estetica basmului. Publica foarte mult in zeci de reviste, conferentiaza de la catedra sau radiofonic, scrie romane ca Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru. Este si dramaturg, dintre piesele sale de teatru putandu-se mentiona Ludovic al XIX-lea aparuta in 1964, scoate volumul Teatru in 1965. Scrie si poezie, publicata in volumele Poesii, Lauda lucrurilor sau Lauda zapezii.
George Calinescu este internat la Sanatoriul Otopeni, suferind de ciroza hepatica, in noiembrie 1964, murind pe 12 martie 1965.