Despre George Cosbuc
Se naste la 20 septembrie 1866 in localitatea Hordou, unul din cei 15 copii ai preotului Sebastian si ai Mariei Cosbuc.
Intre 1874-1876 continua studiile elementare, incepute in satul natal, la Telciu, unde va invata destul de bine limba germana. In 1880 dateaza primele poezii cunoscute, urmand ca in 1882 sa publice in revista manuscrisa „Muza somesana” cateva din poeziile citite in fata colegilor si a profesorilor, ca in 1883 sa devina presedintele acestei societati.
Renunta in 1886 la studiile universitare din cadrul Facultatii de Filosofie si Litere, inceputa in 1884. Apare in 1893 primul sau volum de versuri Balade si idile, care curpinde, printre altele, poeziile: Noapte de vara, Nunta Zamfirei, Trei, doamne, si toti trei, La oglinda. Cosbuc este acuzat de plagiat de catre un poet obscur, Grigore N. Sazu, alaturi de care se alatura si: Anton Bacalbasa, Alexandru Macedonski, Constantin Alexandru Ionescu-Caion. In apararea poetului se ridica Alexandru Vlahuta, Nicolae Iorga, Constantin Dobrogeanu-Gherea. La Cluj are loc procesul „memoriandistilor”, unde poezia lui Cosbuc este multiplicata si raspandita ca un manifest intre participanti.
In 1895 se casatoreste cu Elena Sfetea, cu care are in acelasi an, primul fiu, Alexandru. Este ales membru al Academiei Romane in 1898. Alexandru, fiul poetului, moare intr-un accident de automobil in 1915; evenimentul il marcheaza profund pe poet si se izoleaza, inceteaza sa mai publice. In 1916 devine membru activ al Academiei Romane.
La 9 mai 1918, poetul a decedat, fiind inmormantat la cimitirul Bellu; l-au condus pe ultimul drum Ioan Slavici, Ioan Bogdan, Dimitrie Onciul si Gala Galaction.