Volumul de versuri “Fire de tort”, de George Coșbuc, a apărut în anul 1896, fiind publicat de editura unuia dintre întemeietorii publicațiilor moderne românești, Constantin Sfetea, sub numele complet : Editura Librăriei Școalelor C. Sfetea.
Volumul reprezintă al doilea proiect din palmaresul literar vast al autorului, fiind controversat, datorită acuzațiilor de plagiat venite din partea poetului Grigore Lazu, într-un articol publicat în “Românul literar”.
Acest supranumit “proces” literar s-a consumat în decursul a zece ani, argumentele care îl apără pe George Coșbuc fiind mai solide, acesta avându-i în spate pe scriitorul Alexandru Vlahuță, pe istoricul Nicolae Iorga sau pe criticul literar C. Dobrogeanu Gherea.
Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de editura Cartea Românească, 1925,1930,1944, în format cartonat și broșat, editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1960, în format broșat, editura Minerva, 1974, în format broșat sau editura Curtea Veche, din colecția Biblioteca pentru Toți - Jurnalul Național, 2010, cartonat cu supracopertă.
George Coșbuc s-a născut la data de 20 septembrie 1866, în localitatea Hordou, pe atunci situată în Austro-Ungaria, astăzi, localitatea Coșbuc din județul Bistrița-Năsăud, fiind un însemnat poet, critic literar, publicist și traducător român, precum și un membru al Academiei Române. George Coșbuc a făcut parte dintr-o familie numeroasă, având alți treisprezece frați și surori și făcând parte dintr-o familie de preoți. Tânărul George, începe studiile elementare în localitatea natală, în anul 1871, însă după ce termină prima clasă este silit să întrerupă studiile datorită unor probleme de sănătate, din 1873 începând clasa a II-a și a III-a la Telciu. Urmează gimnaziul la Năsăud, unde învață limba germană dar și limba latină, absolvind studiile în anul 1884 și înscriindu-se la Facultatea de Filosofie și Litere din cadrul Universității Francisc Iosif (Franz Josef) din Cluj, iar de aici începe colaborarea cu revista Tribuna din Sibiu, în anul 1884, unde publică sub formă de plachete mai multe povești și basme în versuri.
Debutul literar și editorial în volum, are loc în anul 1893, când publică “Balade și idile”, care a apărut la editura Socec din București, fiind primul volum de dimensiuni mari, autorul publicând înainte de acesta, alte cinci plachete la “Biblioteca Populară a Tribunei”.
Printre cele mai importante volume publicate de autor, putem aminti de “Războiul nostru pentru neatârnare”, 1899, “Povestea unei coroane de oțel”, 1899, “Ziarul unui pierde-vară”, 1902 sau “Cântece de vitejie”, 1904.
Volumul de versuri “Fire de tort”, de George Coșbuc, este structurat în două părți, intitulate “Din viață” și “Din poveste”, însumând cincizeci și cinci de poezii, temele tratate de autor fiind fundamente pe care se așează universul și epicul cosbucian, acestea animând spiritul românesc, cum ar fi iubirea, viața la sat, natura, evenimentele din viața satului, războiul, faptele de vitejie ori revolta din societate.
Versurile prozaice propuse literaturii românești de marele poet George Coșbuc, prezintă un spațiu în care erosul se împletește cu natura și umanitatea, poezia este ca o gură de aer proaspăt care suflă, ducând mai departe câțiva fulgi dinspre ulița copilăriei, totul fiind creat într-un limbaj și într-un peisaj idilic, de basm.
Coșbuc trăiește fiecare vers, realizând un spațiu românesc ce dăinuiește în versurile acestuia, fiind un formator al folclorului românesc în poezia sfârșitului de secol al XIX-lea, acest lucru fiind sesizat și de către Lucian Blaga care afirma : “Ca material poetic, Coșbuc e mai românesc decât Eminescu, Coșbuc realizează însă românescul prin descrierea vieții folclorice. De asemenea, și temperamentul lui Coșbuc e un ecou al temperamentului țărănesc (…)”.
Pe de altă parte, George Coșbuc propune o poezie pastelată, veselă, dinamică, ori statică, în funcție de imaginile pe care le prezintă din fiecare frântură a satului, imaginea veselă a copilăriei, ori statica peisajelor înghețate de pe ulițele satului, ca o retrăire a momentelor din copilăria autorului.