Scriitor clasic al literaturii române, George Coșbuc este un maestru al baladelor. Cunoscut drept publicist, om politic și eseist, Coșbuc câștiga faima și iubirea publicului cu ajutorul unor balade populare. Cunoscător de limbi străine, plimbat pe meleaguri îndepărtate, îndrăgostit deopotrivă de Franța și Italia, Coșbuc se întoarce mereu la vatră, în Transilvania. Aici avea să viseze de mic copil că va cuceri lumea prin arta sa, va dobândi celebritatea, va încânta ochii și va bucura inimile. Curios sau nu, ani de-a rândul, poetul va accepta înfrângerea și se va refugia și mai puternic în munca sa. Ajuns la concluzia că nu izbutește nicicum să își publice scrierile, Coșbuc acceptă tot felul de slujbe mizere, doar pentru a se întreține.
În anii adolescenței timpurii, întreprinde numeroase călătorii în străinătate și își culege astfel inspirația de prin anumite locuri și de pe la anumiți oameni. Mai târziu, ajunge să dezvolte o pasiune nebună pentru operele lui Dante Alighieri, iar traducerea la Divina Comedie devine țelul său cel mai de preț. Citește cu atenție operele clasicilor greci și îl obsedează temele tratate în Odiseea și Eneida, lucrări pe care le va traduce mai apoi. Cunoaște greaca și latina, dar cel mai mult iubește limba română, limbă pe care o va utiliza în manuscrisele sale.
Întors la origini, la vatra satului său din inima Transilvaniei, se oprește asupra unei specii pe care o va cultiva toată viața, balada populară.
Coșbuc creează o lume idilică, pe care o poate simți doar cel care a trăit-o. El descrie în special natura și vietățile sale, iar, mai apoi, oamenii. Nu poate fi catalogat drept maestru al portretelor, căci alta îi va fi menirea. Coșbuc este, mai degrabă, un pictor de imagini, un geniu absolut al pitorescului. El dă o importanță deosebită mediului rural, vieții simple și, mai ales animalelor și plantelor. Coșbuc aduce un omagiu pământului și condamnă fățiș egoismul uman.
Opere precum „Blestem de mamă” (1885), „Fata craiului din cetini" (1886), „Balade și idile" (1893) sunt opere mai puțin cunoscute ale autorului, dar de o măiestrie greu de depășit.
Baladele sale cele mai apreciate rămân însă „Iarna pe uliță”, „Nunta Zamfirei", „Pașa Hassan”. Căci, este important să menționăm că George Coșbuc a fost interesat de istorie, printre altele. El creează portretul unui conducător renumit și portretizează diferit conflictele vremurilor. La Coșbuc ficțiunea este atât de subtilă încât abia poate fi observată, căci cea mai puternică sursă de inspirație a autorului este însăși lumea în care trăiește.
Geniul lui Coșbuc dăinuie și astăzi, iar operele sale sunt studiate în primii ani de gimnaziu. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții poeziilor lui Coșbuc, dintre care amintim: Cartea Românească (1982), Minerva (1979), Vizual (1996).