George Cosbuc - Vestitorii primaverii

George Coșbuc, născut la 20 septembrie, în Hordou, a fost un poet, scriitor și critic literar român, membru al Academiei Române din anul 1916. El însuși mărturisea despre începuturile sale literare faptul că: "Cea dintâi poezie am publicat-o la vârstă de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am și nici nu știu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardelenești."

Poezia "Vestitorii primăverii" face parte din literatura scrisă pentru copii, adică acele creații literare care prin intermediul profunzimii mesajului, al gradului de accesibilitate, dar și al nivelului de realizare se dovedesc capabile să intre în relație afectivă cu cititorul lor. În cadrul funcției artistice se evidențiază următoarele coordonate, și anume: coordonata cognitivă sau informativă, care face referire la acele informații din cadrul textului literar care compun mesajul acestuia - în poezia lui Coșbuc identificandu-se informații despre primăvară, schimbările din natură, informații despre păsările migratoare, dar și succesiunea anotimpurilor; coordonata estetică, care pune în valoare virtuțile estetice ale limbajului eului liric - în "Vestitorii primăverii" frumosul regăsindu-se în reîntoarcerea pasărilor călătoare; și coordonata formativă - mesajul artistic al operei lui Coșbuc fiind reprezentat de sentimentele eului liric,  de dragostea față de natură și păsările migratoare, dar și de dragostea de țară, exprimând puternic apartenență față de țara natală.

"Dintr-alte țări, de soare pline,/Pe unde-ați fost și voi străine,/Veniți, dragi păsări, înapoi/Veniți cu bine!/De frunze și de cântec goi,/Plâng codrii cei lipsiți de voi."

Prima strofă a poeziei pune accentul pe imaginea vizuală a țărilor calde, acolo unde migrează pasările la începutul ierni, a căror întoarcere este așteptată cu nerăbdare de eul liric, aducând cu ele seninătate și bucurie. Verbul imperativ "veniți", solicită păsărilor călătoare întoarcerea pe tărâmul țării noastre, deoarece, fără ele, copacii sunt triști și goi, atâta datorită absenței frunzelor, cât și a păsărilor, ele reprezentând "vestitorii primăverii", prin intermediul versurilor primei strofe explicându-se alegerea titlului.

"În zarea cea de veci albastră/Nu v-a prins dragostea sihastră/De aceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor/De țara voastră?/N-ați plâns văzând cum trece-n zbor/Spre miazănoapte nor de nor?"

Strofa a doua prezintă "zarea cea de veci albastră" ca pe singura legătură a neamului românesc cu păsările călătoare, norii fiind percepuți de către eul liric ca niște transmițători de gânduri și de stări de apartenență. În versurile poeziei predomină sentimentul de nostalgie de care este cuprins eul liric, regăsindu-se și în conținutul versurilor celei de-a treia strofe.

Ultimele două strofe prezintă bucuria exaltată a eului liric la vederea stolurilor de păsări care revin în țara noastră. "Și-acum veniți cu drag în țară!/Voi revedeți câmpia iară,/Și cuiburile voastre-n crâng!/E vară, vară!/Aș vrea la suflet să vă strâng,/Să râd de fericit, să plâng!". Structura repetitiva "e vară, vară!" descrie bucuria nestăvilită a eului liric, prin faptul că a venit vara reieșind faptul că s-a realizat un ciclu complet al anotimpurilor, ceea ce presupune reînvierea naturii, fapt ce produce o emoție foarte puternică, exteriorizată în trăiri antitetice contrare: "Să râd de fericit, să plâng!"

Cartea "Vestitorii primăverii" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediții, și anume: Ion Creanga (1977), Ametist (1995), Tineretului (1968), Ametist 92 (1997) și Tineretului (1978).