George Mihail Zamfirescu este acel scriitor realist al României din perioada interbelică, cel care avea să zugrăvească în operele sale străzile prăfuite și cartierele mărginașe ale Bucureștiului. Născut și crescut în capitală, Zamfirescu le-a văzut pe toate, le-a trăit pe toate și, mai târziu, le-a dat mai departe cititorilor avizi de lectură. Profund în scriere, condus de patriotism și realism, oferind o atenție deosebita laturii psihologice a personajelor sale, Zamfirescu realizează adevărate capodopere.
Scriitorul ne vorbește despre iubire, desfrâu și violență, despre religie, tradiție și moarte, despre nebunie și singurătate, iar capacitățile sale de evocare vor fi apreciate de către criticii literari de pretutindeni.
Zamfirescu scrie mult, studiază mult și se axează îndeosebi pe o nouă specie literară, comedia cu accente tragice, care îl va propulsa în rândul celor mai importanți scriitori români.
În „Maidanul cu dragoste”, Zamfirescu nu își schimbă stilul literar, ba din contră. Apărut pentru prima dată în 1933, structurat în două volume, romanul cucerește prin acțiune susținută, mister și realism. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, dintre care amintim: Cartea Românească (1936), Naționala Ciornei (1945), Orizonturi (2002), Știința (1993), Litera (2009).
Acțiunea se petrece în zona Basarab a Bucureștiului, care este înfățișată asemenea unui stabiliment de nebuni, după cum indică însuși autorul. O adunătură de oameni, de toate vârstele, provenind din culturi și țări diferite, sunt reuniți într-o mahala mizerabilă. Viețile lor se întrepătrund, iar poveștile sunt conectate între ele într-o relatare de zile mari.
Avem astfel personaje care mai de care mai interesante și mai colorate, fără nume sau trecut. Familiile trăiesc în case vechi, își duc amarul de pe o zi pe alta, trudesc până în zori în fabrici comuniste și își îngrijesc după puteri odraslele.
Familia Puișor, căci doar porecla le-o cunoaștem, sunt în centrul acțiunii. Ei trăiesc, la fel ca ceilalți, într-o permanentă luptă pentru supraviețuire. În aceleași condiții deplorabile, îi regăsim și pe ceilalți locuitori ai cartierului mărginaș. Astfel, rusul Ivan, grecoaica Salomia, oloaga Mădălina, țiganca Safta sau hoțul Fane, bat străzile cartierului în lung și-n lat, muncesc și se hrănesc la comun, ba chiar dezvoltă pasiuni misterioase unii pentru ceilalți.
În acest cadru tragic și burlesc, Zamfirescu portretizează viața în sărăcie cruntă și aduce la suprafață problemele, grijile și fericirile mărunte ale celor necăjiți. Se nasc astfel conflicte mocnite, amantlâcuri misterioase, iubiri sortite eșecului ori certuri aprige.
Traiul în mahalaua lui Zamfirescu este parcă rupt dintr-un scenariu de film, iar personajele par desprinse din comediile mute cu Stan și Bran. Pitorescul și umanul se întâlnesc în această narațiunea deosebită, plină de peripeții și contraste, iar publicul rămâne încântat de prestația fabuloasă a personajelor.