George Orwell - Omagiu Cataloniei

George Orwell, cu numele din naștere Eric Arthur Blair, s-a născut pe 25 iunie 1903 în India. La vârsta fragedă de un an se mută împreună cu mama sa în Anglia unde, după terminarea unui liceu de prestigiu, studiază la cea mai bună universitate din vremea aceea. Atunci începe și cariera sa de scriitor, publicând diferite articole în revistele școlii. După absolvire se înrolează în poliția birmaneză, ceea ce îl inspiră în scrierea romanului ”Zile birmaneze”. Dorind o schimbare se mută în Franța, unde lucrează pentru puțin timp în diferite domenii, însă se întoarce acasă și își deschide un mic magazin, care îi dă dureri de cap. Colaborează cu ziarele locale, pentru care scrie diverse articole, iar în 1933 publică primul său roman numit ”Vagabond între Paris și Londra”. Autorul a luptat în Războiul Civil din Spania. A fost avansat la gradul de locotenent și a comandat un pluton de 30 de oameni. Din cauza unui accident ce îi aduce un glonț în gât, Orwell rămâne fără voce și este paralizat pe partea stângă o bună perioadă de timp. După ce își revine, se întoarce înapoi în Anglia unde continuă să scrie până pe 21 ianuarie 1950 când moare.

Romanul pseudobiografic ”Omagiu Cataloniei” a fost publicat în 1938 la editura Secker&Warburg și în limba română în anul 1997 la editura Univers. În anul 2009 romanul apare și la editura Polirom. Găsiți aceste ediții la noi în Anticariat.

În 1936 George Orwell ajunge în Barcelona, un loc care îl face să se simtă în mediul lui datorită anarhiștilor. Revoluția însă continuă în restul Spaniei iar aici autorul se simte ca acasă, fericit și egal cu restul. În oraș se simte prezența regimului totalitar pe pereții clădirilor si pe statuile desenate în graffiti cu chipul lui Lenin. În ciuda condiției bune materiale pe care o are, George începe să aibă probleme cu poliția. Acesta angaja adolescenți pe posturi de oameni în vârstă și nici măcar nu îi lăsa să își facă siesta, tradiție bine-cunoscută spaniolă.

În următorul an ajunge ajunge în Zaragoza, unde este lovit imediat de izul istoric al orașului. Încearcă să își cumpere un pistol, însă aici, până și armele de foc disponibile erau vechi. Bazându-se pe aptitudinile lui, își procură, totuși, unul de pe piața neagră.

Imaginându-și toată viața cum ar fi să lupte alături de anarhiști, acum, în viața reală, este cu totul dezamăgit. Conflictul i se pare plictisitor, însă apreciază faptul că toți din armată au același rang.

Pe lângă asta, cel mai notabil lucru petrecut în Zaragoza a fost faptul că o mușcătură de șobolan a reușit să îl interneze în spital o bună perioadă de timp. Încearcă să lupte împotriva naționaliștilor și comuniștilor și reușește, capturându-i, fiind foarte mândru de acțiunea sa. Se întoarce după trei luni în Barcelona, însă i se pare că au trecut ani de zile din cauza schimbărilor. Conceptul de clasă socială este acum mult mai evoluat, iar acest lucru îl deranjează. Părăsește regimentul unde lupta și se angajează de partea anarhiștilor. Această schimbare îi dă iluzii deșarte, el fiind obișnuit cu frontul de luptă, aici luptând în stradă fără sens. Întorcându-se pe front, primește o vizită de la soția sa și  împreună cu aceasta fuge în Franța, continuându-și povestea de dragoste.