George Sand - Lelia

George Sand a fost o scriitoare și jurnalistă franceză, ce se numără printre cei mai prolifici autori, de-a lungul carierei literare publicând peste 70 de romane și 50 de volume din diverse genuri literare.

Cartea "Lelia", publicată pentru prima oară în anul 1833, face parte din romanele filosofice și feministe ale lui George Sand. Romanul o are în prim-plan pe Lelia, o femeie dornică de libertate, iubire și pace, dar care eșuează de fiecare care dată înainte de a le obține. În prima sa ediție, cea publicată în anul 1833, romanul este împărțit în cinci părți. Prima parte a romanului începe cu un schimb epistolar între un tânăr poet, pe nume Stenio, și o femeie de vârstă mijlocie, Lelia, ale cărei origini și istorie sunt necunoscute. Stenio este condus de o dragoste pasională pentru Lelia, de care, totuși, se teme și pe care nu reușește să o înțeleagă. Uneori, în anumite momente, aceasta pare rece, insensibilă, cinică, în timp ce în altele dezvăluie o sensibilitate foarte fina și o reală capacitate de compasiune. Uneori îi dă speranțe lui Stenio, în timp ce alteori îl respinge. Foarte curând, Stenio începe să o vadă tot mai des în compania unui alt bărbat, Trenmor, care îi inspiră frica prin aspectul său palid, fiind chiar mai insensibil decât Lelia, tânărul poet nereusind să-și ascundă gelozia. Aceasta încearcă să îl liniștească pe Stenio spunându-i că nu are de ce să fie gelos, povestindu-i mai multe despre Trenmor în scrisorile următoare. Între timp, cei doi ajung să se cunoască, gelozia tânărului poet diminuându-se. Trenmor o sfătuiește pe Lelia să nu se mai joace cu sentimentele băiatului, deoarece riscă să-l omoare din cauza insensibilității ei. Aceasta însă rămâne sceptică, iar în timpul unei plimbări întâi îl acoperă cu sărutări pe Stenio, ca mai apoi să îl respingă, ceea ce îl supară pe acesta. Puțin mai târziu, Lelia se îmbolnăvește de holeră, medicul care ar fi trebuit să o trateze fiind destul de sceptic în ceea ce privește puterea medicinei, sfătuind-o să nu facă nimic în privința bolii. Este chemat și un preot, Magnus, care se pare că a remarcat-o pe Lelia de multe ori în timpul predicilor sale, fiind îndrăgostit nebunește de ea. Dupa lungi ezitări, îi mărturisește acestea ce simte pentru ea, în final ajungând să plece, convins că moartea ei este inevitabilă.

A doua parte a cărții îl găsește pe Stenio plimbându-se în munți, acolo unde îl întâlnește pe preotul Magnus, care este încă înnebunit de iubirea ce o simte pentru Lelia, aflând cu stupoare că aceasta nu a murit de holeră. Stenio și Lelia continuă să corespondeze prin scrisori, având discuții ample despre Dumnezeu și viitorul umanității. Leila dezvoltă o filosofie de viață pesimistă, conform căreia omenirea se îndreaptă spre propria-i distrugere, în timp ce Stenio credea în ideea unui posibil progres și a unei "providențe".

Imediat ce a fost publicat, romanul a stârnit reacții extrem de puternice, majoritatea negative, doar câțiva critici scriind articole favorabile romanului. Într-unul dintre ele, ce a apărut în "Revue de Paris" în august 1833, se evidențiază originalitatea formală a cărții: "Este un roman? Nu este mai mult o poezie? Dacă este un roman, atunci este un roman frumos, atât ideal, cât și senzual; daca este o poezie, atunci este o poezie frumoasă, atât infernală, cât și cerească". În continuarea articolului, romanul lui Sand este considerat o "operă complet byronică", asigurând publicul că "succesul literar al Leliei nu este pus la îndoială". 

Cartea "Lelia" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Leda (2004), Cugetarea (1930), Corint (2015) și Calmann Levy (1894).