Volumul “Balade vesele și triste”, de George Topîrceanu, a apărut în anul 1916, la editura Cartea Românească din București, fiind primul volum publicat de autor. Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de Editura pentru literatură, 1969, editura Albatros, 1986 sau editura Art, 2002.
George Topîrceanu, s-a născut la data de 20 martie 1886, la București, fiind unul dintre cei mai mari poeți care au marcat începuturile de secol XX, fiind un poet care a produs o nouă coordonată poeziei românești, asta vizând înclinația autorului spre frumos, natură, copilărie și optimism.
Primele valențe poetice, apar în anul 1904, atunci când poeziile sale ajung să fie publicate în revista “Belgia Orientului”, revistă cu un format umoristic, acesta publicând creațiile sub pseudonimul “Top G”, iar mai târziu acesta publică în reviste importante ca “Ramuri”, “Semănătorul”, “Duminica” sau “Neamul românesc literar”.
Mai târziu, în anul 1909, acesta publică o parodie în revista “Viața românească”, intitulată “Răspunsul micilor funcționari”, fiind o replică la volumul ”Caleidoscopul lui A. Mirea”, fiind imediat remarcat în lumea literară, pentru ca în anul 1911, să fie angajat de Garabet Ibrăileanu ca subsecretar de redacție chiar la revista “Viața românească” din Iași.
Sub coordonarea lui Garabet Ibrăileanu, acesta își schimbă percepția asupra creației, trecând de la adolescentinul vers romantic plin de retorică, la alte concepții asupra poeziei.
Acesta ajunge în scurt timp secretar de redacție, având de a face cu figuri de vază ale literaturii din acea vreme, cum ar fi Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction sau Hortensia Papadat-Bengescu, cu care colaborează și formează un grup, lansând polemici împotriva sămănătorismului gândit de Nicolae Iorga sau către modernismul nuanțat și definitivat de Lovinescu.
Topîrceanu pornește, așadar, un oarecare război al polemicilor și al parodiilor, printre cei vizați numărânde-se Ion Minulescu sau Nicolae Davidescu, doi mari întemeietori ai simbolismului și modernismului.
În anul 1912 se căsătorește cu Victoria Iuga, cu care are un fiu, însă căsnicia celor doi nu rezistă foarte mult timp, fiind mai târziu atras de Otilia Cazimir, de care se îndrăgostește și cu care are trăiește o poveste de dragoste discretă.
În timpul primului război mondial, acesta dorește să termine studiile de filosofie, însă este chemat sub arme și participă la Campania din Bulgaria, fiind mai târziu capturat la Turtucaia, și ținut prizonier timp de doi ani.
Printre cele mai importante volume ale autorului, putem evidenția operele “Parodii originale”,1916, “Amintiri din luptele de la Turtucaia”, 1918, volum de memorii de pe front, sau volumul “Migdale amare”, 1928.
Despre poeziile din volumul “Balade vesele și triste”, de George Topîrceanu, s-au scris foarte multe cuvinte, mai ales fiindcă Topîrceanu era un maestru al polemicilor și reușea să îi facă pe ceilalți critici să fie activi și veșnic înverșunați împotriva operelor acestuia.
George Topîrceanu avea o inteligență artistică debordantă, jonglând cu sentimentele, acest lucru fiind sesizat chiar din titlul volumului, el fiind conturat în literatură ca un poet liric-satiric, umoristic, dar și tranșant, știind să își impună punctul de vedere.
Topîrceanu, în “Balade vesele și triste”, își crează un univers miniatural, în care totul este ideal, un univers în care plantele și animalele trăiesc într-un colț de lume imaginat de autor într-un stil optimist, debordând de energie, fiind un altar închinat naturii, dar și un decor în care colorează imaginația copiilor.
George Topîrceanu este poetul care a construit temelia poeziei pentru copii de mai târziu, un poet de genul unui explorator care observă și notează aspecte din natură, spre a le da mai departe celor care au venit să ducă mai departe viziunea autorului, fiind vorba de Emil Gîrleanu și Alexandru Brătescu-Voinești. Imaginile cromatice în poezia lui Topîrceanu ating un apogeu nemaintâlnit, având o forța de a contura imaginația unui suflet de copil.