Georges Bataille - Partea blestemata

George Bataille, născut la 10 septembrie 1897 la Billom, în regiunea Auvergne, a fost al doilea fiu al unui tată sifilitic, orb, care în final a paralizat. A studiat la Reims, obținând diploma de bacalaureat la Epernay, în anul 1914. Deși nu a crescut într-un mediu religios, s-a convertit la catolicism, devenind un catolic devotat timp de aproximativ nouă ani.

A urmat "École Nationale des Chartes din Paris", absolvind in februarie 1922 cu o teza de licenta intitulata "L'ordre de la chevalerie, conte en vers du xiiie siècle, avec introduction et notes". Dupa absolvire, s-a mutat la Scoala de Studii Avansate Spaniole din Madrid. Fondator al mai multor reviste si grupuri literare, opera literara a lui Bataille este compusa din numeroase lucrari de literatura, atropologie, sociologie si numeroase eseuri despre mistica economiei, poezie, filosofie, arte si erotism.

A fost relativ ignorat în timpul vieții, chiar disprețuit de contemporani precum Jean-Paul Sartre, însă, după moartea sa a avut o influență considerabilă asupra unor autori precum Michel Foucault, Philippe Sollers și Jacques Derrida, influența sa fiind resimțită cel mai mult în opera fenomenologică a lui Jean-Luc Nancy.

Printre cele mai cunoscute romane ale lui Bataille se numără "Histoire de l'œil" (1928), "L'expérience intérieure" (1943), "La Part maudite" (1949), "Ma Mère" (1966), "Le Bleu du ciel" (1957), etc.

Cartea "Partea blestemată", publicată în anul 1949, este o teorie 'economică generală', sintetizând elemente etnografice, mitice, religioase, economice și politice. La publicare cărții, autorul declara faptul că a lucrat 18 ani la elaborarea acesteia. Gândită pe o perioadă lungă de timp, această carte pune bazele unei teorii extrem de ambițioase, care va rămâne neterminată. Autorul caută să lege diferitele dimensiuni ale sistemelor vii, de la legile cosmice, la experințele personale, inclusiv structurile societăților umane. Plecând de la studiul lui Mauss despre dar, Bataille consideră drept fundament al sistemului său 'excesul', partea ce prisosește 'partea blestemată', cea care trebuie cheltuită/irosită, pe care întemeiază o analiză superioară metodelor economice clasice sau marxiste, bazate pe conceptul de acumulare.

Eseul este împărțit în cinci părți: "Introducere teoretică în economia generală", "Datele istorice (I) - Societatea consumării", "Datele istorice (II) - Societatea de întreprindere militară și societatea de întreprindere religioasă", "Datele istorice (III) - Societatea industrială", "Datele prezente", având și o anexă, în care este abordată noțiunea de cheltuire.

Bataille spune chiar de la începutul cărți: "Cine va avea răbdarea, dar și curajul de a citi cartea mea, va găsi în cuprinsul ei studii elaborate după toate regulile unei rațiuni ce nu renunță la sine, soluții la anumite probleme politice ce purced dintr-o înțelepciune tradițională, dar se va izbi și de afirmații precum aceasta: actul sexual este, în timp, ceea ce tigrul este în spațiu."

În acest eseu, Bataille urmărește să reintegreze activitatea umană în ecosistemul terestru, bazându-se pe legile biologiei și ale fizicii. Pentru aceasta, apelează la sfaturile prietenului său, fizicianul nuclear Georges Ambrosino. Autorul pleacă de la următoarea observație: energia supraabundentă a soarelui condiționează exuberanța vieții pe Pământ. De asemenea, "activitatea umană nu poate fi redusă în întregime la procese de producție și conservare". Utilizarea excesului de energie este cauza schimbării profunde în sistemele vii.

În anexa cărții, autorul abordează conceptul de "cheltuieli", demonstrând că principiul însuși al vieții este reprezentat de "cheltuielile neproductive". Organismele vii primesc de la soare mai multă energie decât au nevoie. Această energie în exces poate fi folosită pentru creșterea organismului, dar daca excesul nu poate fi absorbit complet, o parte din această energie trebuie cheltuită într-un mod neproductiv.

Cartea "Partea blestemată" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Institutul European (1994) și Art (2008).