Despre Georges Blond
Georges Blond este pseudonimul scriitorului francez Jean-Marie Hoedick, născut pe 11 iulie 1906 la Marsilia, într-o familie de marinari. Bunicul său fusese navigator de cursă lungă, iar nepotul va moşteni dragostea pentru apă şi se va înscrie în flota navală de comerţ, de unde va ieşi cu rangul de căpitan. Având, de asemenea, şi vocaţia scrisului, în anii 1930 va colabora cu săptămânalul parizian Candide, despre care Artheme Fayard, preluând conducerea publicaţiei, spunea că are drept scop acela de a fi reflecţia şi expresia timpurilor sale. În paginile ziarului Candide, Georges Blond a publicat texte de literatură.
În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, scriitorul a fost mobilizat în Brest, având funcţia de instructor naval. A trecut printr-un naufragiu, însă a scăpat şi finalul războiului l-a găsit având rangul de locotenet naval. Paradoxal, deşi lupta pe front, colabora ca jurnalist cu Robert Brasillach la ziarul Je suis partout – Sunt pretutindeni – un săptămânal cu orientare de extremă-dreapta, fascistă. În 1941 scrie Anglia în război, o carte cu puternice accente anti-britanice. În 1942 face parte dintr-un grup de scriitori invitaţi în Germania, călătorie despre care relateaza în articolul Invitaţii lui Goethe. În acelaşi an publucă Epopeea tăcerii şi ajunge să înceteze colaborarea cu ziarul în 1943 din cauza conflictelor dintre conducatorii ziarului.
Georges Blond, după ce a fost interzis de către Consiliul Naţional al Scriitorilor, se dedică unei cariere scriitoriceşti îndelungate, fiind interesat de subiecte şi teme foarte variate, în multe dintre textele sale inspirându-se din trecutul său ca marinar sau ca soldat. Poziţia sa politică devine clară în spijinul Aliaţilor, scriind numeroase lucrări în carele glorifică acţiunile, cum sunt Debarcarea, în 1951, Agonia Reichului, apărută în 1952, iar în următorii patruzeci de ani continuă să publice aproximativ cincizeci de titluri, documentare despre marină, despre acţiunile paramilitare, despre Primul Război Mondial, pentru unele dintre ele primind şi premii celebre, ca Prix Richelieu. De asemenea, este şi autorul unor biografii preţioase, ca cele ale Amiralului Togo, ale Amiralului Nelson, Emma Hamilton, Pauline Bonaparte etc. Napoleon Bonaparte a fost unul dintre personajele care l-au captivat şi despre care a scris mult. În plus, nu a fost străin nici de lumea animală, creând lucrări referitoare la balene sau la migraţia păsărilor, la elefanţi sau la viaţa oceanelor. Deşi la moartea sa din 1898, la Paris, în urma sa rămăseseră o multitudine de alte lucrări, inclusiv albume fotografice, romane sentimentale, de suspans sau poliţiste, Georges Blond a rămas în memoria cititorilor drept un autor de romane istorice.