Despre Gheorghe Curinschi Vorona
Gheorghe Curinschi Vorona (n. 30 iunie 1925 – d. 20 decembrie 1996), arhitect si istoric al arhitecturii. El s-a remarcat indeosebi prin activitatea sa didactica si publicistica. Acest distins istoric al arhitecturii nu este insa mentionat in enciclopediile noastre.
In 1949, dupa absolvirea facultatii, a fost numit preparator la disciplina arhitecturii romanesti. In acest an a inceput activitatea de proiectare ca ucenic in colectivul de proiectare a sectiei de sistematizare a orasului Galati, trecand apoi in colectivul de proiectare al Teatrului National. In luna august a aceluiasi an s-a incadrat la Institutul de Proiectare a Constructiilor, care a devenit Institutul de Studii si Proiectare a Oraselor (I.S.P.R.O.R.), unde a lucrat la sectia de spitale si apoi la sectia de locuinte.
Dupa incheierea stagiului de doctorat (1953 – 1956), a fost arhitect principal la sectia de sistematizare la Comitetul de Stat pentru Constructii, Arhitectura si Sistematizare, apoi ca membru al Consiliului de experti. Aceasta activitate i-a dat ocazia sa aprofundeze problemele de urbanism, iar experienta dobandita a contribuit la dezvoltarea preocuparilor sale in privinta valorificarii centrelor istorice ale oraselor.
In anul 1961 a urmat un stagiu de specializare in domeniul istoriei arhitecturii in Italia, care a inclus si participarea la cursurile de istoria arhitecturii de la Centrul International de Studii de Arhitectura Andrea Polladio din Viconta si o calatorie de documentare in numeroase orase din Italia si Grecia.
Tot in anul 1961 a fost promovat lector pentru disciplina Restaurarea monumentelor de arhitectura. Incepand cu anul universitar 1964-1965, la cererea conducerii Institutului de Arhitectura, postul sau a fost completat cu disciplina Istoria artelor şi transformat in cel de conferentiar. Din anul universitar 1972-1973 a fost profesor la Istoria universala a arhitecturii, care a devenit Istoria arhitecturii universale si romanesti.
In luna septembrie a anului 1963 Directia Monumentelor Istorice l-a numit director tehnic, unde a profesat pana in septembrie 1968, cand a optat pentru funcţia din invatamant. Aici a raspuns de sectoarele de studii si proiectare.Dupa incetarea activitatii a pastrat contactul cu domeniul restaurarilor in calitate de membru al Comisiei de avizare a monumentelor istorice.
Cu ocazia comemorarii a 100 de ani de la nasterea lui Ion Mincu, Vorona i-a intocmit o monografie intitulata Ion Mincu, arhitect patriot. La 100 de ani de la nasterea lui I. Mincu (1852-1952; ramasa nepublicata), insotita de o culegere de documente. In perioada stagiului de doctorat, Vorona a elaborat trei referate si teza de disertatie cu tema Arhitectura Renasterii in Transilvania.
O alta lucrare valoroasa a arhitectului este Traditionalismul si modernismul in arhitectura Romaniei. Aceasta a fost realizata in ultimul an al activitatii sale ca asistent la disciplina Istoria arhitecturii in Romania, functie in care a fost promovat dupa trei ani de la cea de preparator.
Alte lucrari ale ilustrului arhitect sunt: Cu privire la originile arhitecturii monumentale romanesti (1956); Contributia orasului Iasi la dezvoltarea arhitecturii romanesti. Analele Stiintifice ale Universitatii Al. Ioan Cuza din Iasi (1960); Documente de arhitectura din Romania 7-8 (1962); Istoria universala arhitecturii (1982; Premiul Academiei Romane); Problema de restaurare a monumentelor istorice (1964); Cercetarile privind natura si specificul arhitecturii si problemele metodologiei in istoria arhitecturii (1964); Restaurarea monumentelor (1968).