Gheorghe Florescu - Confesiunile unui cafegiu

Lucrare emblematică a literaturii moderne, avea să cucerească audiența și să surprindă cititorul cu o rememorare a vechilor timpuri. Regimul comunist avea să terorizeze România 25 de ani, iar căderea lui Ceaușescu nu a însemnat neapărat o redare imediată a libertății. Scrierea aduce în prim plan povestea lui Gheorghe Florescu, legendarul cafegiu al capitalei, care își făcea veacul pe strada Hristo Botev, la numărul 10.

În timpuri în care cozile la pâine, unt și alte alimente de bază erau uriașe, cafeaua era un adevărat lux pentru locuitorii de rând ai României. Aici, pe strada cu pricina, se reunea elita țării, care se așeza la taclale ore-n șir, în fața vreunei cești aburinde de cafea. Actori, medici, oameni de litere și poeți, cu toții se reuneau la cafenea și conversau despre una, despre alta. Adesea, își făceau apariția și câțiva din oamenii partidului, ori reprezentanți ai Securității, iar zarva creată era celebră în paginile gazetelor locale.

Florescu descrie în paginile lucrării sale fenomenale cum a reușit să se strecoare în acest cerc select și povestește cu ardoare cum se vede lumea comunistă de cealaltă parte a baricadei.

Scrierea debutează brusc, cu o descriere nemaipomenită, iar trimiterile către scena politică sunt diverse și pline de grație. După cum ne-a obișnuit, Florescu face o introducere voluminoasă și ne descrie viața trăită-n comunism, cu bune și rele. Acesta ne vorbește despre cozile imense de la alimentare, despre obsesia societății pentru cultul personalității conducătorului, despre odele care i se aduceau lui Ceaușescu, despre titulatura falsă a Elenei, despre intelectualii urmăriți de securitate, despre cenzură și, în cele din urmă, despre neputință.

Societatea românească în tot ansamblul său este surprinsă extraordinar în cele aproximativ 300 de pagini ale scrierii. Cumva, Florescu ne poartă prin viața de zi și prin viața de noapte a Bucureștiului comunist. Case de toleranță, rachiu ieftin, femei frumoase, prostituate celebre și un iz de mahala, care domnește pretutindeni – acestea sunt principalele elemente ale scrierii de față. Opera ne conduce într-o vreme pe care mulți dintre noi nu am trăit-o, dar o cunoaștem prin intermediul poveștilor bunicilor și părinților noștri. Totuși, epopeea ne vorbește mult și despre cafea, acea licoare magică extraordinară, care ne încântă gusturile și care atât de greu se găsea în acele veacuri. Suntem cuprinși de povestire și o urmărim până la final. Facem plimbări scurte din cafenea în cafenea și trăim comunismul prin ochii unui cafegiu înrăit.

Povestea se bifurcă la un moment dat și capătă și mai multe nuanțe cu aspect politic, pe care le urmărim cu ardoare. Florescu este jovial în descriere, greu de domolit în afirmații și puternic angrenat în situațiile descrise. Personajele sale sunt inspirate din realitatea pe care a trăit-o, iar fantezia este subtil introdusă în text. Cititorul va fi surprins de exprimarea lui Florescu, de maniera în care acesta descrie situații, vremuri și oameni, și-l va urmări cu ardoare până la ultimul paragraf.

Pe site-ul nostru, la numai un click distanță, cartea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2008), Humanitas (2009).