S-a nascut in anul 1927 in Pola, Italia. Scriitorul si jurnalistul italian Giovanni Arpino este autorul unuia dintre cele mai cunoscute romane ecranizate, Parfum de femeie. Mama sa a fost Maddalena Bercia, fiica unui patiser din Bra. Tatal sau, Tomaso, ofiter de cariera, a trecut in rezerva in anul 1943; ulterior s-a stabilit impreuna cu familia in orasul natal al mamei, la Bra, in Piemont.

Copilaria viitorului scriitor a fost marcata de sistemul educational sever impus de tatal sau, o figura austera care i-a speriat pe Giovanni si pe cei doi frati ai sai, oferindu-le foarte putine ocazii de recreere. Singura distractie, au fost petrecerile organizate de militari: poate din acest motiv Arpino va arata intotdeauna, in lucrarile sale, o anumita intoleranta fata de lumea ierarhica a uniformelor.

Dupa armistitiul din 8 septembrie 1943, familia s-a reunit in orasul din provincia Cuneo unde Giovanni a terminat liceul. Mai tarziu, sub presiunea tatalui sau, s-a inscris la Facultatea de Drept din Torino, apoi la Facultatea de Litere.

Promovat la treisprezece examene in doar un an, absolva o teza despre poezia lui Serghej Esenin, in care ofera propria interpretare personala a poetului rus. In 1951 isi va indeplini serviciul militar, mai intai la Lecce si apoi la Napoli. In 1953 s-a casatorit; cuplul s-a instalat la Torino, in ale carui cercuri intelectuale scriitorul deja isi crease un nume, legand prietenii de-o viata cu mari figuri ale lumii literare italiene, printre care Italo Calvino.

In anul 1952 a debutat cu volumul Sei stato felice, pe care il va urma Il prezzo dell'oro (1957, versuri). Peste trei ani i-a aparut romanul Un delitto d'onore, care va sta la baza faimoasei comedii a lui Pietro Germi, Divort in stil italian (1961), cu Marcello Mastroianni in rolul principal.

In 1964, Arpino a fost distins cu prestigiosul premiu Strega pentru romanul L'ombra delle colline. Lantul distinctiilor literare a continuat cu premiul Moretti pentru romanul Il buio e il miele – Parfum de femeie (1969), premiul Campiello pentru Randagio è l'eroe (1972)  si cu Super Campiello ), pentru Il fratello italiano (1980).

Dupa o viata dedicata literaturii si jurnalismului, Giovanni Arpino a murit in luna decembrie a anului 1987, la Torino, dupa o lunga lupta impotriva cancerului, indurand cu o mare demnitate si perseverenta in activitatea sa de scriitor pana la ultima suflare.

Opera: Sei stato felice, Giovanni (1952); Gli anni del giudizio (1958); La suora giovane (1959); Un delitto d'onore (1960); Una nuvola d'ira (1962); L'ombra delle colline (La umbra colinelor, 1962); Un'anima persa (1966); La babbuina (1967); Il buio e il miele (Parfum de femeie, 1969); Racconti di vent’anni (1974); L'assalto al treno ed altre storie (1974); Rafé e Micropiede (1974); Domingo il favoloso (1975); Il primo quarto di luna (1976); Azzurro tenebra (1977); Il fratello italiano (1980); Le mille e una Italia (1980); Un gran mare di gente (1981); Bocce ferme (1982); La sposa segreta (Mireasa secreta, 1983); Il contadino Genè (1985); Passo d'addio (1986); La trappola amorosa (postumo, 1988).