Giovanni Arpino - Parfum de femeie

Giovanni Arpino s-a născut în orașul Pola, pe vremea când acesta încă aparținea Italiei. A urmat Facultatea de Litere din Torino, iar în 1952 are loc debutul în literatură cu romanul ”Sei stato felice, Giovanni”. Tot ceea ce a scris s-a vândut rapid, însă acum nu mai este atât de cunoscut, fiind doar un scriitor italian.

Romanul ”Parfum de femeie” a fost publicat în 1969 în limba italiană. Pe site-ul nostru poți găsi următoarele ediții în limba română: editura Humanitas, 2000, 2008 și 2012. 

Fausto G. are 39 de ani și este căpitan în armată. Din cauza unei bombe ce a explodat în urmă cu 9 ani, acesta a rămas orb și fără o mână dar și prietenul său, Vincenzo C.

Fausto, a avut parte de aceeași soartă. Fausto se hotărăște să îi facă o vizită lui Vicenzo iar asta însemna o călătorie de la Torino la Napoli. Ca asistent de călătorie îl găsește pe un tânăr militar, Ciccio, care va deveni povestitorul nostru în această aventură.

Călătoria cu trenul avea doar câteva stații, nu dura prea mult, însă în tot acest timp Fausto și-a arătat adevăratul comportament. După ce a băut încontinuu, a început să devină arogant și disprețuitor, iar băiatul a suportat pentru că îi înțelegea furia. Ajunși la Genova, Ciccio este obligat să organizeze o întâlnire cu o prostituată și lăsat singur în camera de hotel, observă că în bagajul clientului său există un revolver. La Roma, la intrarea într-un club, Fausto află că vânzătorul de bilete era orb. Într-un mic exces de furie îi ordonă imediat lui Ciccio să cumpere toate biletele și să le trimită într-o țară cât mai îndepărtată.

Ajunși la Napoli, băiatul observă că cei doi foști militari sunt mai diferiți decât ying și yang. La restaurantul lor preferat sunt însoțiți de 4 femei, printre care și Sara. Aceasta îl cunoaște pe Fausto de mic copil și este îndrăgostită nebunește de el, însă el o tratează cu indiferență. La câteva zile se organizează o petrecere în casa lui Vicenzo, iar Ciccio și cele 4 femei decid să îi lase să se distreze singuri. Nici nu pleacă bine că aud două focuri de armă. Vicenzo este rănit la ureche și este ațintit într-un fotoliu iar Fausto are doar o mică amețeală. De frică ca acesta să nu fie acuzat de crimă, Sara îl ascunde într-o casă veche și abandonată. Când își revine, începe să strige că dacă tot a murit Vicenzo, mai bine recurgea la suicid, pentru că astfel nu ar mai fi fost în pericol. Cartea se încheie neașteptat și reușește să te țină cu sufletul la gură până la ultimul rând. 

Romanul a fost adaptat în pelicula cinematografică Scent of a woman din 1992, în regia lui Martin Brest, rolul principal avându-l Al Pacino.