Despre Giovanni Boccaccio
In 1313 s-a nascut Giovanni Boccaccio (probabil in comuna Certaldo, Florenta, Italia). Poet si umanist italian, fiu nelegitim al unui bancher si comerciant florentin. Acesta i-a creat conditiile necesare pentru practicarea artei laice. La varsta de paisprezece ani, l-a insotit pe tatal sau la Neapole; si-a inceput pregatirea comerciala, dorind sa devina succesorul acestuia in afaceri. A intrat in lumea culturii si a invataturii, aceasta experienta determinandu-l sa aspire la cariera de literat.
In 1340, Boccaccio s-a intors la Florenta, aici traind cel mai tulburator deceniu din secolul al XIV-lea, un deceniu in care a fost prezenta foametea (1346) si ciuma (din 1348), reducand la jumatate populatia de 100.000 de oameni ai Florentei. Eruditia si talentul lui imitativ sunt vadite prin scrierile timpurii ale lui Boccaccio, dar prezinta si sclipiri de originalitate (reflectata din plin in nuvela Elegia di Madonna Fiametta) si de finete psihologica. A experimentat aproape toate genurile accesibile, inclusiv romanul, genul pastoral, alegoria. Intre 1349-1353 lucreaza la marea sa lucrare, Il Decamerone (Decameronul).
Decameronul e alcatuit din 100 nuvele. Prima si, in acelasi timp, cea mai buna opera in proza a literaturii italiene din epoca Umanismului, etapa precedenta Renasterii. Cele o suta de povestiri ce compun Decameronul sunt prelucrari din tezaurul medieval de legende, fabule, glume, insa inovatia majora este constituita din calitatile de povestitor si abordarea speciala a temelor. In 1350 se intalneste pentru prima data cu Francesco Petrarca, dupa ce mai inainte ii scrisese epistola in limba latina Mavatores Miles (1339). Se angajeaza impreuna la traducerea autorilor antichitatii clasice. Ei leaga trainica prietenie pana la moartea acestuia (1374). Boccaccio a abandonat literatura si comedia populara cu intentia de a se consacra activitatii stiintifice. A renuntat la italiana in favoarea latinei si la indeletnicirile sale anterioare, gasindu-le nedemne de aspiratiile sale anterioare. In 1351 este numit in administratia orasului Milano. In 1357 scrie Trattatello in laude di Dante, iar n 1359 Infiinteaza prima catedra de limba greaca la Studio Fiorentino.
Dupa intoarcerea in Florenta, primeste functia de docent la Universitatea Florentina, pentru a face comentarii asupra operei lui Dante (1373). Se inrautateste starea sanatatii lui si moare la 21 decembrie 1375 in vila lui de la Certado, Florenta, Italia.