Reprezentant de seamă al curentului umanist italian, Giovanni Boccaccio rămâne cunoscut în special datorită operei sale, ”Decameronul”. Scrisă între 1349-1353, colecția sa de nuvele a influențat nu numai literatura italiană, dar a contribuit și la crearea genului de nuvelă. Primele ediții păstrate datează încă din anii 1460, cu toate că referințe la opera sa există încă din 1405, de exemplu în Cartea cetății doamnelor, scrisă de Christine de Pizan, importantă poetă și scriitoare din epoca medievală.
Luând în considerare epoca în care a fost scrisă, cartea este plină de simboluri și mituri din folclor. Cuvântul decameron provine din limba greacă și este format din cuvântul pentru zece (deca) și mera (zi), așadar încă de la început Boccaccio anunță că este vorba de o serie de evenimente care se desfășoară pe parcursul a zece zile. Mai mult, Boccaccio își denumește opera ”Decameronul și zisă Prințul Galeotto”, ducând cu gândul la cavalerul pe nume Galeotto și la rolul lui în povestea de dragoste dintre Guinevere și Lancelot. Așa cum înșuși autorul mărturisește la începutul cărții, dragostea este cea care l-a determinat să scrie aceste povești. El speră că ele să fie de folos pentru tinerele femei, care, în opinia lui, ”îndură totul cu mult mai greu decât bărbații‘‘ fiindcă sunt forțate să rămână în camerele lor, pe când barbații își pot alina suferința sau plictiseala în tot felul de activități: se pot plimba, pot merge la vânat, să călărească etc. El speră ca aceste femei, atunci când îi vor citi rândurile, se vor bucura de întâmplările hazlii, dar cu sfaturi folositoare, și vor realiza ce atitudine să urmeze și pe care să o evite.
Decameronul cuprinde 100 de povești spuse de cele 10 personaje principale, șapte femei și trei bărbați, pe parcursul a zece zile. Pentru a scăpa cu viață, și, totodată, de valul de teroare adus de ciumă, ei decid să se retragă într-o vilă aflată la ieșirea din Florența. Ei își găsesc alinarea în povești, dansuri, cântece și conversații plăcute. În fiecare zi, ei merg în grădină, unde un rege și o regină sunt aleși, și apoi dezvoltă o poveste, pe baza unei teme aleasă de rege sau de regină. În prima zi sunt aduse în discuție viciile umane. În cea de-a doua zi urmează triumful norocului, urmat de voința umană în ziua a treia. A patra zi este ziua poveștilor de dragoste tragice, dar este urmată în ziua a cincea de iubiri cu final fericit care dăinuiesc, chiar dacă au avut un început cu multe obstacole. Următoarele zile cuprind povești despre spiritul de observație al oamenilor, spiritul oamenilor bucuroși, dar și despre înșelăciune, șiretlicuri sau indecență. În ultima zi se face un rezumat al zilelor anterioare, și amintim aici cunoscuta poveste a Griseldei, care își păstrează devotamentul față de soțul ei, marchiz, chiar și atunci când acesta o pune la încercare și îi spune că i-a ucis copiii și că vrea să se recăsătorească. După ce trece această probă, Griselda câștigă admirația tuturor și se reîntoarce la marchiz.
Iubirea, principalul subiect al cărții, a transformat Decameronul în una din cele mai succes povești ale lumii. Poveștile lui Boccaccio au fost adaptate într-o serie de filme, dintre care amintim aici filmul lui Pier Paolo Pasolini din 1971. De asemenea, Boccaccio a avut o influență asupra operei altor scriitori sau poeți, iar opera sa rămâne până în ziua de azi o frescă impresionantă a obiceiurilor și a gândirii din Italia secolului al XIV-lea.