Giovanni Papini - Diavolul

Giovanni Papini a fost considerat unul dintre intelectualii Italiei secolului al XX-lea. S-a născut pe 16 ianuarie 1881 în Florența și încă din copilărie a început să citească obsesiv. La 17 ani va deveni bibliotecar și va înființa o facțiune de rebeliune împreună cu prietenii săi. Cu toate acestea, după ce va publica primele sale romane va ajunge să fie scriitorul preferat al regimului fascist. Pe una dintre cărțile sale chiar are o dedicație pentru Benito Mussolini. Încă din 1906 începe să publice filosofie și mai ales să atace scriitorii pozitiviști ai acelei perioade. Decide că este timpul să renunțe la tradiționalism și astfel va alege futurismul ce se va reflecta în ziarul L'Acerba. Se convertește la catolicism și începe să își scrie experientele în lucrări precum Viața lui Isus, Mărturiile calvarului sau Gog.

Lucrarea "Diavolul" a fost publicată pentru prima dată în limba italiană în anul 1953. În limba română apare în 2009 la editura Paralela 45, ediție ce va fi urmată de cea din 2013 a editurii Humanitas.

Pentru a scrie acest volum, Papini a analizat cu atenție cărțile sfinte și operele în domeniu e artiștilor trecuți. Se știe demult că Diavolul a fost unul dintre cei mai iubiți îngeri ai lui Dumnezeu iar episodul alungării sale este un mister. Unii spun că a avut loc din cauză că era gelos pe oameni, alții spun că din cauză că își dorea să fie ales mântuitor în locul lui Hristos, însă Papini susține că din cauza mândriei a avut loc acest eveniment. Odată cu alungarea lui, Dumnezeu a suferit foarte tare, iar acest sentiment este încă prezent. Ființa pe care o iubea cel mai mult i-a produs cea mai mare dezamăgire, așa că a decis să lase unii oameni să fie ispitiți de acesta. Relația lor nu este una de dușmănie, nu e nici măcar urmă de așa ceva, pentru că Dumnezeu însuși reprezintă iubirea și nu ar avea cum să îl urască. Dacă diavolul s-ar căi, ar exista șansa ca Dumnezeu să îl ierte și să îl primească înapoi în Rai pentru a învăța din nou ce este binele. Complexitatea cărții se dovedește cel mai bine atunci când Papini analizează cu atenție tablourile, operele sau muzica. Diavolul apare sub mai multe forme pentru că în fiecare religie arată diferit, însă exprimă același lucru, teama.

Finalul cărții este o piesa de trei acte numită "Ispitirea diavolului" care este de fapt un rezumat foarte bun al cărții. Aceasta se încheie cu o vizită pe pământ după întâlnirea cu Arhanghelul Rafael ce i-a fost cândva frate.

Autorul a avut mult de suferit pe baza aceste cărți. A fost excomunicat și nu a durat mult până ce cartea a fost arsă public. Biserica nu a vrut să recunoască adevărul scris și a decis că mai bine acesta nu va mai avea dreptul să comunice public.