Giovanni Papini - Gog

Gog este un roman satiric scris de autorul italian Giovanni Papini și publicat pentru prima dată în anul 1931 de British London. La noi a apărut inițial la Editura Socec în anul 1940, ulterior fiind publicat de Edituri precum Polirom și Univers. Găsiți majoritatea edițiilor și la noi în Anticariat.

Giovanni Papini a fost un jurnalist, eseist, romancier, nuvelist, poet, critic literar și filosof italian. Fondator al jurnalelor Leonardo (1903) și Lacerba (1913), el a privit întotdeauna literatura ca pe o armă de acțiune și a dat scrierilor sale un ton foarte tăios. Deși s-a autoeducat, Papini a fost considerat un editor și scriitor foarte influent, un deschizător al futurismului italian și a participat la mișcarea literară tânără a Italiei. Succesul literar al acestuia a început cu Amurgul filosofilor (Il Crepuscolo dei Filosofi) publicat în 1906 și cu romanul autobiografic Un om sfârșit (Un Uomo Finito) publicat în anul 1913. Aproape dispărut de pe harta literaturii mondiale după moartea sa, în mare parte din cauza alegerilor sale de ordin ideologic, Papini a fost mai târziu re-evaluat și apreciat. În anul 1975, scriitorul argentinian Jorge Luis Borges l-a numit "autorul pe nedrept uitat".

Cu o scurtă introducere, Papini dezvăluie Gog ca un pachet de hârtii ce îi sunt prezentate de Goggins, un excentric milionar american, pe care l-a întâlnit într-un azil de nebuni particular, în timpul unei vizite la o cunoștință. Papini ezită în a numi romanul drept unul de memorii, sau cu atât mai puțin o operă de artă. La publicare l-a văzut ca pe o scriere ce ar putea avea valoare la un moment dat, în studiul umanității.

Gog se îmbarcă drept ajutor de bucătar pe un vas american la vârsta de 16 ani și printr-o serie de afaceri reușește să devină unul dintre cei mai bogați oameni din America, la sfârșitul Primului Război Mondial, când decide să se retragă din afaceri pentru a se devota călătoriilor pentru a descoperi fericirea. Restul romanului conține peste 90 de mențiuni, majoritatea sub 3 pagini lungime, despre anii în care Gog a călătorit prin întreaga lume și despre oamenii pe care i-a întâlnit, unii dintre ei de geniu, alții idealiști. Printre aceștia se numără unele dintre cele mai mari nume ale tuturor timpurilor precum: Freud, Edison, Einstein, Henry Ford, H. G. Wells, George Bernard Shaw, Lenin. Cu toți aceștia Gog are audiențe private și le notează gândurile.

De-a lungul romanului descoperim și un anumit tip de umor, Papini ducând o noțiune la extremele sale, dar nenumăratele întrevederi cu aceste personaje monomaniace duc la momente de monotonie într-un final. Fiecare dintre personajele din carte este un exemplu al ridicolului, iar sfârșitul cărții lasă impresia cititorului că nu a aflat nimic nou, practic.

Dacă acceptăm ficțiunea experimentală ca pe o formă de artă serioasă, Gog se dovedește a fi mai de succes din punct de vedere al experimentului decât al ficțiunii.

La apariție, cartea lui Papini a fost privită destul de rău, mai ales în Marea Britanie unde publicul se dovedea a fi de greu de mulțumit. Cu timpul însă, oamenii au redescoperit nuanțele mai mult sau mai puțin subtile ale Gog-ului, iar cartea și-a ocupat locul de căpătâi în literatura mondială.