Giovanni Papini - Martorii patimilor

Giovanni Papini este unul din cei mai importanți scriitori italieni de la începutul secolului al XX-lea. El a avut o evoluție cu totul aparte, provenind dintr-o familie modestă. Perserverența și autodidacticismul, însă, l-au transformat într-un filosof deosebit de apreciat. Printre lucrările sale se numără și cunoscutul roman „Martorii Patimilor”, apărut pentru prima dată în 1937. El a fost tradus în limba română câțiva ani mai târziu, în 1941, la editura Cugetarea Georgescu Delafras. A continuat să fie reeditat la alte edituri (Orizonturi, Romana, Pro Editura și Tipografie), ediții care se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.

„Martorii patimilor” pune în discuție un subiect adesea dezbătut și controversat, și anume patimile Domnului Iisus Hristos. Romanul urmărește, în fapt, șapte povești, ale căror protagoniști sunt personaje cunoscute din Biblie. În prima povestire, personajul central este Iuda Iscarioteanul, apostolul care îl vinde pe Iisus Hristos. Papini descrie întreg procesul ispitirii cu o măiestrie extraordinară, de la trăirile de la început ale apostolului, când acesta nu se poate dezice de Învățătorul său, până când ajunge, treptat, să fie ispitit printr-un șiretlic diavolesc. În viziunea scriitorului italian, Iuda este „sărutat” de un necunoscut, sărut care „îl eliberează” de tot ce îl copleșise până atunci, și astfel diavolul se contopește în ființa lui Iuda. Urmează apoi povestirile lui Barabba, tâlharul pe care Pilat îl eliberează în locul lui Hristos, la alegerea iudeilor, și a lui Malhus, pe numele său Ezechil, stăpânit de ură împotriva lui Petru pentru că acesta îi tăiase o ureche. A patra povestire urmărește destinul lui Simon Cirineanul, cel care duce, alături de Iisus, crucea acestuia până pe Golgota. El nu este însă creștin cu adevărat și face acest lucru mai mult din teama de a se opune soldaților. Nici mai târziu Simon nu se schimbă, deși se mândrește cu fapta sa. El are un sfârșit la fel de tragic precum cel al lui Malhus: este considerat creștin și ucis alături de alți martiri.

A cincea povestire îl are ca protagonist pe Caiafa, preotul care a permis răstignirea lui Iisus. Întâmplările din povestirea lui Papini urmăresc transformarea sa după uciderea lui Iisus. Văzând că apostolii, îndeosebi Ioan și Petru, provăduiesc pogorârea Domnului, el încearcă întâi să-i asuprească, însă apoi este cuprins de nebunie. El se consideră martir, fiind singurul care a avut tăria să-L ucidă pe Fiul Domnului. A șasea povestire urmărește evoluția lui Pilat după răstignire. După mai multe gesturi necugetate, el este forțat să meargă în exil, unde își va găsi sfârșitul, încercând permanent să-și spele păcatele. Ultima, și poate cea mai captivantă dintre povestiri, are ca protagoniști două personaje fictive, pe rabinul Sabbatai ben Șalom și pe Papa Celestin al VI-lea. Ei duc tratative importante, rabinul promițându-i papei că toți evreii se vor converti la creștinism dacă toate poveștile din Biblie care arată rolul lor în răstignirea lui Iisus vor fi șterse.

Poveștile din „Martorii Patimilor” au un puternic caracter moralizator. Construind o intrigă deosebită, după o perioadă lungă de studiu, Papini reușește să captiveze cititorul și ridică întrebări care necesită mult timp de analiză. Scriitorul italian ne demostrează încă o dată puterea literaturii sale de a surprinde emoțiile și sentimentele personajelor sale și de a arăta, prin acțiunile lor, că dreptatea va triumfa în cele din urmă.