Giovanni Papini - Un om sfarsit
Intelectual născut la Florența, Giovanni Papini avea să lase umanității scrieri remarcabile. Vasta sa cultură generală, studiile în domeniul politic și pasiunea pentru istorie și filozofie sunt elementele care îl vor propulsa în rândul celor mai importanți scriitori ai literaturii universale.
Născut și crescut în perioada marilor schimbări politice și economice, într-o Italie dezbinată, Papini se refugiază în scris. Influențat de idealurile reformiste și dorind să cunoscând și alte meleaguri, scriitorul pornește într-o serie de călătorii prin Europa. Cunoscând alte popoare, interacționând cu alți oameni, citind alte cărți, Papini dezvoltă o pasiune nebună pentru filosofie și se concentrează pe analiza relațiile interumane. În centrul lumii sale, omul este ființa cea mai de preț, iar întreaga lume gravitează în jurul unei ființe atât de fragilă.
„Un om sfârșit” apare pentru întâia oară în 1913 și este povestea unui OM. Încă din copilărie, micul Papini respinge toți apropiații, ba chiar am crede că urăște oamenii. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Polirom (2008), Editura pentru Literatură Universală (1967), Terathopius (1994), Cultura Naționala (1923).
Romanul este sfâșietor, tragic până în ultimul punct și de a dreptul extraordinar. Personajul central este un alter ego al autorului, care are rolul de a exprima toate frustrările și sentimentele contradictorii trăite de Papini. Deși ar fi fost mai comod să contureze un roman autobiografic la persoana întâi și să nareze astfel simplu cele petrecute, italianul alege calea cea grea. Astfel, avem de a face cu un personaj greu de descifrat, care poarta o călătorie dificilă către sine. În lunga sa agonie, micul Papini respinge pe oricine căutând întotdeauna altceva și fiind veșnic nemulțumit.
Adolescentul Papini păstrează din comportamentul de odinioară, dar se diferențiază de cel din perioada copilăriei prin calm și nepăsare. Adultul Papini este măcinat de gânduri ciudate, cuprins de temeri și agonizând într-o depresie nebunească.
Autorul pune mare accent pe portretul moral al personajului său și scoate frumos în evidență latura problematică a acestuia. Mai târziu, câteva trimiteri la filosofie și religie, ne vor simplifica lectura. Nu înțelegem exact ce se petrece în mintea lui Papini, iar, deseori, ne chinuim să străbatem o ceață deasă pentru a ajunge să elucidăm misterul.
Un portret magistral al intelectualului neînțeles, cuprins de frici și temeri de nepriceput. O lectură greoaie, dar greu de abandonat, un personaj enigmatic, dar plin de surprize. Un cadru tragic și sinistru, o scenă a nebuniei, o prăpastie a depresiei și dezumanizării. Asta aduce Papini în fața unui public naiv, iubitor de povești romanțate și feți frumoși. Cartea va fi elogiată și apreciată încă de la început, dar treptat valoarea sa atinge cote alarmante, iar personajele devin legendare.


sus