Giovanni Papini - Viata lui Isus

Cu siguranță ați mai auzit numele de Giovanni Papini, iar dacă nu, este cel ce a scris titluri precum Un om sfârșit, Gog sau Amurgul filosofilor. S-a născut în iarna anului 1881 la Florența, într-o familie ce a suferit destul de mt de-a lungul vieții. Părinții lui erau foarte reci așa că pentru a reuși să treacă peste asta a inceput să citească încă din copilărie. Era recunoscut ca fiind un rebel, apoi a decis să urmeze cursul futurismului și în final a ajuns să se încreadă în religia cu care s-a născut, anume creștinismul. La 17 ani devine bibliotecar, apoi împreună cu prietenii săi înființează gruparea "Liberi cugetători" ce implica ideile anarhiste. Va începe să coopereze cu revistele "Il Leonardo" și "Il Regno" unde va ajunge să devină cunoscut. A ajuns un nume mare nume în cultura italiană datorită faptului că era autodidact și a avut dorința de a avea cunoștințe în orice domeniu. În 1911 publică împreună cu Giovanni Amendola revista "L'anima" ce va deveni rapid dovada futurismului florentin. Când fascismul va lua amploare în țară, Papini va fi un susținător al său și astfel va ajunge unul dintre scriitorii regimului. Va publica "Istoria literaturii italiene" cu o dedicație pentru Benito Mussolini pe primele pagini și vă instiga ură împotriva sa cu această ocazie. Autorul își va avea sfârșitul tot în Florența unde și-a desfășurat întreaga activitate pe 8 iulie 1956 și va rămâne în istorie drept unul dintre cei mai prolifici intelectuali ai Italiei.

Opera "Viața lui Isus" a fost publicată pentru prima dată în 1921 în limba italiană. În limba română apare în 1928 la editura Cartea Românească, ediție ce va fi urmată de Cugetarea în 1990, Ago Temporis în 1991 și Orizonturi în 2012.

După ce autorul s-a convertit la creștinism, a decis să își noteze roadele învățăturii în domeniu pentru că, poate cândva, se va mai bucura cineva de ele. Lucrarea nu este un eseu, ci mai degrabă ce a înțeles Papini din evanghelii și biblie. Limbajul este unul crud și furios pe alocuri, iar cel mai intens moment este cel al sacrificării lui Hristos. Iuda, Caiafat și Pilat sunt cei ce au comis această crimă și vor fi aspru pedepsiți mai târziu. Se zăbovește foarte mult la momentul torturii, capitole întregii se discută pe această temă iar finalul care constă în rugăciune, este unul emoționant. Spre deosebire de Patimile lui Hristos care relatează doar ultimele 12 ore, acest volum ne spune întreaga poveste și nu e de mirare că a fost tradusă în peste 10 limbi.