Giuseppe Tomasi di Lampedusa - Ghepardul

Ultimul Prinț de Lampedusa, Giuseppe Tomasi, s-a născut în Palermo pe 23 decembrie 1896. A studiat acasă până la 14 ani, apoi s-a mutat la Roma și a început facultatea de drept. Nici nu a început bine anul că a fost chemat în armată și prins de armata Austro-Ungariei. A fost ținut captiv în Ungaria dar a reușit să scape și să ajungă în Sicilia la mama sa. Au petrecut mult timp împreună, au călătorit, apoi a reînceput studiile. În 1957 a fost diagnosticat cu cancer de plămâni și a decis să scrie memoriile familiei sub forma unui roman. Așa a apărut singura carte scrisă și publicată ”Ghepardul” care spune prin ce a trecut el și familia sa de-a lungul anilor. A mai scris și câteva nuvele care nu au ajuns în atenția publicului dar merită menționate ”Profesorul și sirena” și ”Scrisori din Londra și Europa”.

Romanul ”Ghepardul” a fost publicat original în limba italiană de către editura Feltrinelli în 1958. După ce două edituri au refuzat publicarea cărții, autorul a decis că asta va fi ultima șansă și așa a ajuns unul dintre cele mai importante romane din literatura modernă italiană. În limba română au apărut următoarele ediții: Minerva, 1973; Editura pentru Literatură Universală, 1964; Humanitas, 2011, 2017 și 2003.

Ne aflăm în Sicilia anilor 1860 când revoltele sociale și politice erau în floare. Familia Salinas, o familie cu un impact puternic asupra societății, locuiește într-un palat la periferia orașului Palermo. Arhitectura acestuia este de vis, statuete, vitralii, dar cel mai important, tavanul care este pictat cu zeități antice ce țin în mână scutul familiei în formă de ghepard. Capul familiei, Fabrizio, zis și Prințul, este din ce în ce mai nemulțumit de familia sa și de întreaga clasă nobiliară care se duce pe apa sâmbetei. După ce își spune rugăciunea, începe să se gândească la ce schimbări politice ar trebui făcute în Sicilia pentru ca totul să meargă strună însă majoritatea se opune. De supărare, îi face o vizită prostituatei preferate dar fericirea va fi scurtă pentru că a doua zi dimineață nepotul său îl vizitează pentru a-l anunța că ar vrea să se înroleze cu ”rebelii”. Fiicele sale, Angelica și Concetta, devin ceea ce el nu și-ar fi dorit niciodată și asta îi avansează starea de nemulțumire. Nepotul său urmează să se căsătorească cu Angelica iar acest pact va fi mai mult un beneficiu politic pentru familie decât o bucurie. Se mută la reședința familiei unde vor petrece cea mai frumoasă perioadă din viața lor, însă doar pentru o săptămână.

Aproape de moarte, Prințul se hotărăște că nici un urmaș nu va primi moștenire pentru că ei au fost întotdeauna de primă clasă iar copiii și nepoții i-au demonstrat că au decăzut numele de Salinas. Pe măsură ce se chinuie să înțeleagă ce i-a făcut să facă alegeri greșite în viață, Prințul face un atac cerebral și moare iar averea rămâne pe mâinile clericilor.

Romanul a fost adaptat într-o peliculă cinematografică în 1963 cu titlul ”The leopard” în regia lui Luchino Visconti și la Radio BBC 3 în 2008.