Una dintre scrierile de referință ale lui Johann von Goethe, “Faust" devine rapid o operă de referință a lireraturii universale. Scrisă inițial în două părți, ulterior reeditată și adnotată, apare pe piață în 1808 și 1932. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale cărții, dintre care amintim următoarele: Editura pentru Literatură (1968/1962), Univers (1982), Albatros (1982).
Scrisă într-o epocă guvernată de instabilitate politică, în care dogmele religioase erau literă de lege, capodopera lui Goethe a învins timpul, a devenit legendară. Studiată în cele mai prestigioase universități ale lumii și apreciată de critici literari de pretutindeni, "Faust" se transformă într-o capodoperă a epocii sale.
Prima parte a tragediei lui Goethe este focusată pe descrierea din punct de vedere moral al lui Faust, personajul principal al operei. Heinrich Faust, tânăr eminent, este cuprins de frustrări din pricina neputinței de a atinge cunoașterea absolută. Tânărul ar face orice pentru a-și putea potoli setea de informație, pentru a deveni un ilustru gânditor.
De aici înainte, Goethe introduce în scenă o serie de personaje ciudate și descrie fapte greu de asimilat de mintea umană. Înțelegem pe parcurs că Faust face un pact cu Diavolul, denumit simbolic Mefistofel. Aflăm, mai târziu, care sunt clauzele acestei înțelegeri și ce are de pierdut fiecare parte.
Este nedrept să ascundem faptul că stilul literar adoptat de Goethe poate părea unul greoi și imposibil de deslușit, însă geniul scriitorului nu poate fi contestat.
Cu o forță de evocare deosebită, autorul prezintă povestea într-o manieră stranie, dar emoționantă. Suntem, așadar, părtași la suferința lui Faust care, din orgoliu, acceptă un pact ce îi va aduce pierzania.
După ce își vinde sufletul Necuratului, Faust simte că a câștigat o bătălie grea, că și-a găsit liniștea. Mai târziu însă va regreta decizia luată și ar da orice pentru a reveni la viața de dinainte. Căci, înțelegerea făcută îi tulbură existența, iar Faust pierde noțiunea timpului și uită să cîntărească strașnic acțiunile pe care le întreprinde. Când Mefistofel își dă cuvântul că va face tot ce îi cere Faust în timpul pe care îl va petrece pe Pământ, tânăru se entuziasmează. Curios însă, dar Necuratul nu-i chiar sincer, iar prețul plătit de Faust va fi, într-un final, unul prea mare.
Sub influența forțelor oculte, Faust se angajează să îl urmeze pe Mefistofel în viața de dincolo, răsplătindu-i astfel ajutorul oferit pe Pământ. Când în peisaj apare Gretchen, viața lui Faust este dată peste cap. Apariția acesteia îi încurcă planurile tânărului nostru, iar dragostea care îi încolțește în suflet îi va aduce si mai multe necazuri. Mefistofel îl ajută, prin ale sale tehnici neordoxe, să ajungă la inima fetei, însă toate aceste favoruri îl vor costa enorm pe Faust.
Scrierea devine din ce în ce mai greoaie, iar universul lui Goethe se încețoșează puternic. De asemenea, limbajul folosit se dovedește dificil de decodat, iar șirul acțiunii urmărește mai multe linii narative. Îl însoțim, așadar, pe tânărul necugetat într-o luptă pentru dobândirea cunoașterii supreme, într-o goană cumplită pentru a deveni cea mai bună variantă a sa.
Fără să conștientizeze, Faust își pierde sufletul, iar sfârșitul tragediei ni-l înfățișează într-o stare de dezumanizare nemaivăzută. Tânărul ajunge să piardă contactul cu lumea exterioară, își pierde simțul rațiunii și este stăpânit de gânduri stranii. Rupt de viața-i simplă, care nu îl mulțumea îndeajuns, bântuie între Iad și Pământ, într-o zbatere sfâșietoare.