Cunoscut la nivel internațional pentru scrierile sale pline de farmec, Greene avea să devină un nume legendar în literatura universală, deși nu se aștepta la asta. Bună bucată de vreme, călătorește prin lume și culege fel și fel de informații pe care le va folosi mai apoi în manuscrisele sale de referință. Citește din cultura grecilor, aprofundează legende și mituri, întâlnește oameni renumiți și poartă cu sine un jurnal pe care nu îl va publica niciodată. Adesea, autorul va fi comparat cu Marc Levi sau cu alții asemenea, dar profunzimea cu care își tratează subiectele îl va delimita serios de aceștia.
Suntem purtați, în lucrările sale, în călătorii fascinante, alături de personaje bine conturate și luăm parte la fel și fel de răsturnări de situație. La Greene iubirea și războiul fac casă bună, căci multe dintre scrierile sale au drept fundal una dintre cele două conflagrații mondiale. Adesea, drama războiului cade pe loc secund, căci iubirea protagoniștilor acaparează întreaga scenă. Suferințele personajelor alternează magistral cu suferința colectivă, iar perioadele de cotitură ale veacului sunt marcate într-o manieră deosebită.
Multe dintre lucrările lui Greene se vor bucura de ecranizări grandioase, care vor cuceri publicul și vor fascina generații de-a rândul.
“Al zecelea om” este o lucrare fascinantă, care îmbină magistral toate cunoștințele culese de scriitor de prin toate locurile în care a pășit.
O scriere despre curaj, responsabilitate și asumarea unei existențe mizerabile, la capătul căreia pleci cu lecția învățată. S-a scris, de-a lungul timpului că singurul care ar fi putut să elaboreze o astfel de lucrare ar fi fost Edgar Allan Poe, dacă ar fi trăit în veacurile războinice ale secolului al XX-lea.
Totuși, Greene se aseamănă izbitor cu Poe în ceea ce privește maniera de abordare, scriitura însăși și chiar artificiile literare folosite. Cu un aer rece, chiar sumbru, autorul pune în scenă o poveste sensibilă. Departe de obuze, tancuri și cadavre, există speranța și, mai ales, există oameni care cred în lumina de la capătul tunelului. Veacul nebun, asa a fost denumită perioada postbelică la nivel internațional, iar Greene face o descriere nemaipomenită a acestei frânturi de timp. Aici, în goana pentru reconstruirea unei Europe devastate, există și povești singulare, ale unor oameni care nu mai au nimic de pierdut. Or, mai au ceva de câștigat? Mai au ceva pentru care merită să lupte?
Într-o epopee fără egal, Graham Gene ne transformă in martori la schimbarea istoriei și în părtași la reconstruirea încrederii interumane. Conceptul de bunătate revine în forță și parcă reușește să mai stingă răul cumplit care s-a dezlănțuit odată cu declanșarea crizei belice.
Cartea prezent este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Litera (2016), Univers (1987).