Poet, prozator și pamfletar, Grigore Alexandrescu se naște la Târgoviște, în familia vistiernicului Lixăndrescu. Rămâne orfan de mic și îndura o sărăcie cruntă. De fapt, deși devine unul dintre cei mai apreciați scriitori ai României, va muri sărac și uitat de apropiați.
Urmează cursurile liceului „Sfântul Sava" din capitală și învață rapid greaca și franceza. Pasionat de literatură și istorie, aprofundează operele anticilor și urmărește îndeaproape piața de carte din Franța. În perioada studenției, avea să îl întâlnească pe cel care îi devine mentor, Ion Heliade Rădulescu, în casa căruia va locui o bună bucată de vreme. Tot prin intermediul lui Heliade Rădulescu își va publica prima poezie, intitulată „Miezul nopții”.
Mai târziu, își încearcă norocul dorind să urmeze o carieră militară și chiar obține postul de ofițer. Își dă seama că nu asta își dorește și demisionează, axându-se strict pe scris și sperând că își va construi o carieră în această direcție. Lucrurile se mișcă greu însă, iar poeziile sale nu ajung nici pe ultimele pagini ale gazetelor locale. Lipsurile materiale îl determină, o dată în plus, să își abandoneze visul sau să îl amâne o perioadă. Prin urmare, acceptă locuri de muncă mărunte și prost plătite, însă nu renunță niciodată la scris.
Scrie câteva pamflete care au drept temă centrală viața politică din România vremurilor sale și scoate în evidență actele de corupție și alte nereguli acoperite de sistemul prăfuit de la București. Toate acestea îi vor aduce câteva luni de închisoare, iar operele îi vor fi scoase de pe piață. Se reorientează și scrie fabule în care va continua bagatelizarea societății românești.
Alecsandri semnează 40 de fabule, lăsate moștenire României și păstrate în manualele școlare până în prezent. „Boul și vițelul”, „Vulpea liberală” sau „Dreptatea leului” sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale.
Redactate simplu, într-un limbaj colorat din punct de vedere stilistic și ascunzând mesaje de revoltată la adresa clasei conducătoare, vor rămâne în istoria literaturii române pentru totdeauna. Editate și reeditate în nenumărate ediții, operele lui Alexandrescu se regăsesc în rafturile anticariatului nostru, după cum urmează: Facla (1987), Cartea Românească (1937), Minerva (1979), Ștefan (2001), Cugetare Georgescu Dalafras (1940), Litera (1998).
Lumea lui Alexandrescu nu e diferită de cea de astăzi, ba din contră. Personajele sale se regăsesc în societatea vremurilor, iar situațiile descrise, într-o manieră inegalabilă, sunt întâlnite la orice pas. Căci jocurile politice încă există, iar cei bogați sunt cei care ne conduc. Lupta dintre clasele sociale există și astăzi și este mai strânsă ca oricând, liderii sunt la fel de preocupați de interesele personale, iar populația a uitat demult ce înseamnă empatia și colaborarea între semeni.