Romanul “Cișmigiu et Comp – Amintiri din liceu” de Grigore Băjenaru a apărut în anul 1942 la editura Librăriei Socec Co, din București, fiind o operă care te captivează indiferent de vârstă, aceasta oferind o remarcabilă poveste a adolescenței autorului, o poveste plină de exuberanță și tumult, acesta amintindu-și de zilele în care era licean în cadrul liceului “Gheorge Lazăr”, iar renumitul parc “Cișmigiu”, era un important punct de petrecere a timpului, loc în care adolescenții își petreceau multe dintre momentele de relaxare.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Tineretului, 1968, în format cartonat, editura Coresi, 1996, în format broșat, editura Didactică și Pedagogică R.A, 2006, în format broșat, editura Universitară, 2008, în format broșat, editura Litera Internațional, din colecția Biblioteca pentru Toți - Jurnalul Național, 2009, în format cartonat, cu supracopertă sau editura Art, 2015, în format cartonat.
Grigore Popescu-Băjenaru s-a născut la data de 13 decembrie 1907, în localitatea Periș, de lângă București, fiind un însemnat scriitor și profesor român, scriind cu precădere povești, legende și scrieri istorice, dar și romane, cel mai important fiind romanul “Cișmigiu et Comp – Amintiri din liceu”, roman în care prezintă viața sa din perioada liceului.
Autorului îi este predestinată o viață de profesor, datorită faptului că tatăl acestuia, Ion Popescu-Băjenaru, a fost un important dascăl dar și editor al unor manuale școlare, fiind atras de mic de cărți și având înclinații scriitoricești.
După ce urmează studiile elementare, acesta merge la București, unde urmează cursurile celebrului liceu “Gheorghe Lazăr”, aici având primele incursiuni în universul literaturii, reușind să câștige un concurs de creație.
Mai târziu urmează cursurile Universității din București, unde studiază filosofia, iar mai târziu activează ca profesor sau ca funcționar în cadrul primăriei din București.
Prima operă publicată care îl face celebru este chiar romanul “Cișmigiu et Comp – Amintiri din liceu”, din anul 1942, operă de seamă în istoria literaturii din România, reușind să scrie și alte romane și povești care au ca temă copilăria, dar și istoria ori legendele.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de ”Inelul lui Dragoș-Vodă”, 1968, “Bună dimineața, băieți!”, 1973,” Grădina înțelepților”, 1975 sau “Mici povestiri despre oameni mari”, 1981.
Romanul “Cișmigiu et Comp – Amintiri din liceu” de Grigore Băjenaru este un roman de tip autobiografic în care personajul principal, chiar autorul, elevul de atunci Grigore Băjenaru, rememorează multe dintre episoadele din adolescența petrecută în interiorul parcului “Cișmigiu”, parc care se află în imediata apropiere a liceului bucureștean, “Gheorghe Lazăr”.
Romanul poate fi categorisit la prima vedere ca și unul pueril, un roman destinat exclusiv vieții adolescentine, însă este doar o impresie de moment, deoarece romanul oferă o excelentă rememorare a momentelor pe care cu toții le-am trăit și despre care întotdeauna ne vom aduce aminte cu emoție.
Opera oferă rememorări în care tânărul elev Grigore Băjenaru își petrecea timpul în Cișmigiu alături de colegii acestuia, momente în care împletește aspecte trecute din istoria interbelică a Bucureștiului dar și a parcului, plin de miresme florale și alei de pe care se deslușește mirosul de covrigi proaspeți savurați la “Buturuga” sau aroma de iaurt înghețat pe care elevii îl savurau în zilele fierbinți de vară.
Pe lângă toate aceste rememorări vizuale și savuroase, autorul oferă bineînțeles o perspectivă a momentelor comice, momente care au rămas în memoria fiecărui licean, momente în care elevii ofereau o caracterizare a fiecărui profesor în parte, toți dintre aceștia primind câte o poreclă cu care erau recunoscuți în limbaj liceal. Avem parte de asemenea de caracterizări ale unor profesori care astăzi sunt adevărate personalități pe plan cultural în România, dar și episoade în care elevul Grigore merge la concursuri literare și sportive sau momente în care reușește să acapareze o întreagă cancelarie, atunci când imită foarte bine o parte însemnată din profesori, cea mai importantă figură fiind cea a directorului, poreclit “Barbă”.
Toate aceste înlănțuiri de evenimente rememorate de către autor, aduc în percepția fiecărui cititor un un moment de emoție care îl acaparează, fiecare aducându-și aminte de acel moment în care libertatea și pofta de viață erau elemente care caracterizau o perioadă de neuitat în viața fiecărui om.