Grigore Vieru - Cele mai frumoase poezii

Poet român, născut la Chișinău, este o mare mândrie pentru cele două popoare, român și moldovean, iar arta sa transcende timpul. Scrie poezie de la o vârstă extrem de fragedă, iar mai apoi se specializează în fel și fel de scrieri. Curios, dar timid și introvertit, reușește să ne cucerească și ne aduce aminte de copilărie. Este plin de nostalgie, iar ideile lui par rupte din alte veacuri. Colorează universuri și dă dovadă de o forță de evocare nemaipomenită. Vieru este un sensibil, iar cititorii săi îi seamănă. Scrie despre natură și despre revenirea la simplu și la real. Este atras de fel și fel de imagini pe care le găsește în albumele de pictură pe care le găsea în anticariate.

Va călători o vreme în afara țării și va avea acces la artă și cultură, iar sursele sale de inspirație vor spori astfel. Revine în țară și colaborează cu mai multe gazete și publicații, care îl apreciază. De aici și până la publicarea sa va fi însă cale lungă, dar este curajos și știe că vrea să își îndeplinească visul. Are de-a face cu fel și fel de personaje, iar patima sa este hoinăritul prin București, Poposește ore-n șir la Capșa, unde participă la fel și fel de discuții și leagă prietenii trainice.

În volumele sale de poezie, are darul de a ne sensibiliza și de a ne purta departe, în copilărie. Suntem cuceriți de imagini auditive și vizuale, de pasteluri pline de inspirație, de fel și fel de compoziții stilistice, care ne vor rămâne în minte multă vreme. Vieru este un poet aparte, un creator plin de simțământ, care dă viață unor taine ascunse, care știe ce fel de public își dorește pentru manuscrisele sale. El nici măcar nu vânează faima, el știe doar că vrea să ajungă și la alții arta sa, el știe că mai sunt suflete sensibile ca ale lui. Pe el îl inspiră frumosul naturii, prospețimea serilor de primăvară, prietenii reali, fraternitatea, iubirea și chiar suferința. El știe ce fel de univers vrea să creioneze și ne poftește înăuntru, fără să clipească și fără să spere la ceva din partea noastră. Astfel, cucerește publicul de toate vârstele și are o viziune cum nu s-a mai întâlnit. În volumele sale timpurii, scrie mult despre iubire, probabil mânat de propriile trăiri, iar publicul simte asta. În anii bătrâneții însă, scrie despre moarte și suferință, dar nu caută să ne amăgească, doar vrea să exploateze un tărâm încă neatins.

Moare în urma unui accident de mașină, după două zile de internare la Chișinău, iar plecarea lui lasă un gol imens în literatura vremii și în inimile cititorilor săi. Operele sale sunt apreciate chiar și astăzi, la atâta vreme depărtare, fiind traduse în mai multe limbi străine și distribuite ani la rând, reeditate și retipărite. Pe site-ul nostru, edițiile în care regăsiți poeziile sale unt variate, după cum urmează: Univers (1997), Univers (2001), Litera (2001), Meridiane (1999).