Cunoscutul autor francez Gustave Flaubert a surprins lumea literară odată cu apariția romanului „Salammbo”, publicat pentru prima dată la editura Michel Levy Freres, în 1863. După succesul pe care îl câștigase prin publicarea romanului de debut „Madame Bovary”, Flaubert a oferit lumii ceva cu totul diferit, dar cu o intrigă extraordinară și o structură deosebită. Scriitorul întreprinde în 1858 o călătorie în Tunisia, pentru a studia istoria Cartaginei. Studiul asupra acestei regiuni începuse cu un mai devreme, când Flaubert cere primele date despre Cartagina unui arheolog francez. „Salammbo” a devenit rapid una din cele mai vândute cărți în Franța și a avut influență chiar și asupra modei, cu haine inspirate de cele descrise de autor. În România, cartea a fost republicată în mai multe ediții, aparținând editurilor precum Editura pentru Literatură Universală, Eminescu sau Leda, ediții care se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți. De asemenea, se pot găsi mai multe ediții ale cărții în limba franceză, de la editurile Hachette, Baudelaire sau Charpentier.
Acțiunea din romanul „Salammbo” are loc în secolul al III-lea î.Hr., în Cartagina. După primul război punic, Cartagina este nevoită să-și respecte promisiunile față de soldați, însă cu greu poate face față în această situație. Generalul Hamilcar Barca oferă un ospăț unde apare și fiica acestuia, Salammbo. Ea este inteligentă și deosebit de frumoasă. Salammbo este preoteasă, slujind-o pe Tanit, zeița lunii și păzitoarea orașului. La ospățul oferit de tatăl ei, ea este îmbrăcată în haine scumpe și poartă bijuterii rare. Atrage privirile tuturor, dar mai ales cele ale lui Narr Havas, invitatul lui Hamilcar, dar și cele ale lui Matho, un soldat din Liban. Ajutat de un sclav eliberat pe nume Spendius, Matho se întoarce după câteva zile și fură valul sacru al Cartaginei. Zaimph, vălul, este decorat cu bijuterii, iar pentru cartagineni acesta este păzitorul orașului. A-l atinge este egal cu moartea, iar cel care va îndrăzni să pună mâna pe el va avea parte un sfârșit tragic. Pentru că Matho merge să o viziteze chiar după ce fură vălul, Salammbo este considerată complice. Urmează mai multe bătălii, între diferite grupări, între armata condusă de Matho și cea a lui Hamilcar sau între gruparea lui Spendius și cea a lui Hamilcar. Schahabarim, preotul din Cartagina, o pune pe Salammbo să meargă în tabăra mercenarilor lui Matho și să recupereze vălul. Are loc o nouă întâlnire între cei doi, iar sentimentele de dragoste dintre ei se amplifică. Însă blestemul vălului nu poate fi îndepărtat, iar soarta lor se îndreaptă tot mai mult spre tragic.
„Salammbo” este un roman al emoțiilor puternice. Gustave Flaubert reușește să transmită trăirile personajelor pe fundalul unei lumi vechi, dată uitării. Cititorii vor fi captivați de lumea plină de simboluri și de farmecul iubirii dintre Matho și Salammbo. Romanul scriitorului francez a inspirat mai mulți artiști, printre care și pictorii Auguste Rodin sau Gaston Bussiere, care au dat viață personajului feminin Salammbo în picturile lor. Ernest Reyer a compus o întreagă operă în 1890, având-o în prim plan pe frumoasa Salammbo. De asemenea, regizorul Sergio Griego a transformat povestea într-una de succes pe micile ecrane în anul 1962 în filmul „Iubirile lui Salammbo”.