Gustave Le Bon - Rolul evreilor in civilizatie

Evreii sunt, probabil, cei mai persecutați din istoria colectivă universală. Nebunia lui Hitler, care debutează la 1939, avea să distrugă vieți, să separe familii și să dezbine un continent, care va avea nevoie de generații întregi pentru a se reconstrui. Adesea, în imaginarul colectiv, poporul evreu rămâne ca un sinonim pentru holocaust, ca o pată sângerie în istoria omenirii, o pată care nu se va șterge niciodată. Istoria ne-a arătat nenumărate exemple de cruzime de-a lungul veacurilor, iar numeroși scriitori au pus bazele unor tratate foarte bine documentate.

Astăzi, la secole distanță, Germania nazistă rămâne un leagăn al ororilor, al decadenței și al suferinței. Camerele de gazare, experimentele lui Mengele și deportările masive în lagăre de muncă sunt numai câteva dintre cele mai reprezentative momente ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Hitler a înrădăcinat ideea conform căreia evreii sunt inferiori nemților, iar formarea unei rase noi, pu-ariene, era țelul Fuhrerului. Cumva, el reușește să aducă în fața elitelor lumii germane că planul său este unul extraordinar. Totuși, ar fi greșit să ne gândim că persecutarea evreilor a pornit o dată cu nazismul, nici pe departe. Încă din Evul Mediu, civilizațiile minoritare au suferit de pe urma discriminării socio-rasiale. De-a lungul timpului, mulți politologi au încercat să facă o analiză cât mai pertinentă a problemei evreiești, iar universitățile din întreaga lume vor avea ca obiect de studiu acest subiect.

Gustave Le Bon, om de cultură, sociolog și personaj cunoscut în mediul academic al Franței, avea să dezvolte o pasiune pentru cultura și civilizația evreiască. Totuși, el este nevoit să întreprindă nenumărate călătorii în Europa și nu numai pentru a-și clădi lucrarea de căpătâi, denumită Rolul evreilor în civilizație. Manuscrisul său, extrem de bine documentat, se bazează pe mărturii ale supraviețuitorilor de la Auschwitz sau Dachau, dar și pe documentele Procesului de la Nurenberg, după finalizarea conflagrației care a schimbat lumea din temelii. De asemenea, Le Bon ia legătura cu autoritățile perruane, care au permis ca Josef Mengele să trăiască sub protecția dictatorului Juan Perron vreme de mai bine de 15 ani. Astfel, lucrarea este un manuscris original, plin de trimiteri reale către istoria nazismului, dar și către evenimentele care s-au desfășurat după căderea regimului lui Hitler.

Întreaga aventură literră pe care autorul ne-o propune ne va fascina și ne va determina să ne dorim să o aprofundăm. Deși subiectul este unul arhicunoscut, abordarea acestuia este nouă și inovatoare, iar subiectele sunt puse într-o altă lumină. Treptat, înțelegem că Hitler nu era fundamental rău, doar era ghidat de un vis de preamărire depășit. Împlinirea acestui vis ar fi dus la o Europă distrusă, la anihilarea drepturior omului și la instalarea unui dictaturi. Dacă Armata Roșie nu ar fi spulberat visul lui Hitler, Europa de astăzi ar fi avut, cu siguranță, alte granițe. Autorul se concentrează și pe finalul dictatorului nazist, dar și pe finele războiului.

Cartea va fi tradusă în peste 20 de limbi de circulație internațională, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții: Antet (2000), Meridiane (2001).