Guy de Maupassant - Inima noastra

Guy de Maupassant s-a născut pe 5 august 1850 și a fost primul dintre cei doi fii ai familiei. Părinții săi nu prea se înțelegeau așa că divorțează când Guy împlinește vârsta de 11 ani. Fusese educat la biserică iar la doi ani distanță a fost trimis la internatul Yvetot. Nu îi plăcea acest stil de viață așa că se mută la un liceu normal și obține diploma de bacalaureat în 1869. Se înscrie la facultatea de drept dar din cauza războiului este obligat să își întrerupă studiile și să se înroleze pe câmpul de luptă. După terminarea războiului, tatăl său îl ajută să își găsească un post în cadrul Ministerului Marinei până ce va deveni avocat. Și mama sa l-a ajutat, însă pe partea artistică. Cunoscându-l pe Gustave Flaubert, a decis să îl roage să îl învețe câte un pic din fiecare pe fiul său pentru ca el să înțeleagă ce înseamnă a fii scriitor. Moartea lui Flaubert îl va afecta foarte mult și va scrie și despre acest aspect.

Printre operele sale se numără Pierre și Jean, Bel Ami sau Drogul dragostei, dar există și numeroase nuvele scurte pe care le puteți citi cu ușurință când călătoriți.

Romanul "Inima noastră" a apărut pentru prima dată în anul 1890 în ziarul francez Revue des Deux-Mondes în mai, ediția princeps fiind publicată în lumea a șasea a aceluiași an. În România apare în 1984 la editura Junimea, ediție ce va fi urmată de Anaith în 1991 și de Marc la doar un an distanță.

Este cel de al șaselea roman scris de autor, și de asemenea ultimul pentru că starea fizică nu i-a mai permis să ne încânte cu ideile sale. Toată suferința și cuvintele de adio au fost adunate aici așa că pregătiți-vă de o tragedie. Personajul principal este o femeie, o oarecare din această lume largă, cu inima de gheață și zâmbetul de-a pururi amorțit. Mulți bărbați o doreau și întotdeauna se forma coadă după fusta ei însă decide să îl aleagă pe un altul doar pentru a-și satisface propriile placeri. Unul dintre pretendenți își permitea tot ce își dorea și ce mare problemă ar fi fost dacă fix pe această femeie o dorea în viața lui? Era o mare problemă pentru că ea decide să plece împreună cu un austriac diplomat. Pentru a se răzbuna, barbarul pleacă în primul sat unde o seduce pe o țărancă ce nu ar fi avut niciodată nas de el însă era respectuoasă cu oamenii din jurul ei. În fiecare zi s-a gândit la iubirea pe care ar fi putut-o avea și în fiecare zi a sperat că se va întoarce, și așa a ajuns să își trăiască viața în agonie și melancolie.

Scris sub formă de satiră, romanul a fost de multe ori considerat o operă psihologică datorită descrierilor făcute la persoana a întâia și de asemenea a comparațiilor dintre bărbați și femei. Personajele asemuite cu persoane reale, cum ar fi Genevieve Straus sau Robert Lytton duc povestea spre realism și ne introduc pe alocuri în pasaje ce s-ar fi putut întâmpla oricui.