Guy de Maupassant - Mai tare ca moartea

Bel-ami, O viață sau Tatăl lui Simon sunt doar trei dintre zecile de opere pe care Guy de Maupassant le-a scris de-a lungul vieții. S-a născut pe 5 august 1850 într-o familie nu prea fericită așa că părinții săi au divorțat când el avea doar 11 ani. Primii ani de școală i-a făcut la biserică dar nefiind un fan al religie a decis să se transfere la un liceu normal unde a obținut și diploma de bacalaureat. Se mută la Paris pentru a studia dreptul dar războiul franco-german îi întrerupe studiile pentru că și el trebuie să se înroleze în armată. Viața de pe front va fi inspirația a multe povestiri ce în timp vor deveni unele dintre cele mai apreciate. Ajunge să lucreze la Ministerul Marinei și fiindcă nu îl pasiona deloc dar avea nevoie de bani să trăiască decent, începe să scrie. Așa îl cunoaște pe Flaubert ce îi va susține talentul și îl va îndemna să îl fructifice. Spre finalul vieții începe să fie afectat de sifilis, boală ce îl măcina de zeci de ani. După o tentativă de sinucidere este internat la un azil psihiatric iar pe 2 ianuarie 1892 își are sfârșitul. 

Nuvela "Mai tare ca moartea" a apărut pentru prima dată în 1889 în limba franceză. În limba română apare în 1972 la editura Eminescu și la editura Universul familiei în 1992. În 1982 apare și adaptarea cinematografică în regia lui Gerard Chouchan iar în 2018 piesa de teatru adaptatā de Joseph Dekkers.

Olivier Bertin este un pictor foarte talentat, bine plătit și un Casanova. Într-o zi vine la el pentru un portret Anne de Guilleroy, fiica unui negustor bogat, soția unui deputat și mama unei fete de șase ani. Nu durează mult până ce devine amanta lui Oliver și această pasiune durează chiar și peste 12 ani când tot ce își doreau era liniște, iubire și alint. Fata ei, Annette, împlinește 18 ani și devine o femeie în toată regula frumoasa din cale afară. Când Olivier le pictează împreună își dă seama că se aseamănă mai mult decât ar trebui și acest lucru începe să îl mănânce pe interior. Arta deja îi devenise demodată, era și la vârsta a doua și gândurile sale deja nu mai exprimau fericire ci mai mult angoasā. Începe să îl invidieze pe soțul Annei chiar dacă și el avea o soție ce era fix în aceeași poziție. Voia o familie liniștită, copii care sā se bucure și o soție care sā îl placa așa cum e el. Dragostea pentru Anette devenise o problemā majoră, era mai tare ca moartea, îl mânca pe interior și îi măcina fiecare gând.

Această temă a propriei distrugeri a fost la modă în secolul trecut, mai ales în rândul francezilor. Suferința interminabilā din cauza îmbătrânirii este laitmotivul acestei cărți așa că pregătiți-vă să plangeți alături de Olivier și să îi fiți alături în cele mai negre zile.