Despre Hans Christian Andersen
Celebrul autor danez de basme s-a născut pe 2 aprilie 1805 la Odense, în apropiere de Copenhaga. A scris, de asemenea, şi jurnale de călătorii, piese de teatru, romane, poezii şi câteva autobiografii. Dintre toate, doar poveştile pentru copii au ajuns să fie cunoscute în întreaga lume. Scriitorul s-a născut într-o familie de condiţie materială săracă şi întreaga sa viaţă a avut de luptat cu depăşirea clasei sociale. A fost ajutat de timpuriu de Jonas Collin, unul dintre directorii Teatrului Regal din Copenhaga, la care Hans Christian Andersen se dusese sperând să devină actor. Acesta a strâns bani pentru a-l trimite la şcoală. Deşi nu a fost foarte fericit îin perioada şcolii din cauza directorului instituţiei care nu era o persoană agreabilă, aceşti ani de studiu i-au permis să ajungă la Universitate în 1828.
În anul următor îşi publică prima carte, scrisă în stilul romanticismului german, care va avea succes imediat. Trece apoi la dramaturgie, piesele lui nedevenind populare până la publicarea lucrării Mulatrul, care sublinia ororile sclaviei. Nu îşi găseşte, însă, realizarea prin teatru și pentru o vreme îndelungată va fi privit ca romancier. Cele mai multe dintre cărţile sale din acest gen sunt autobiografice. Prima sa carte de poveşti, apărută în 1835, conţine povestiri astăzi celebre cum sunt Cutia cu iască, Prinţesa şi bobul de mazăre sau Florile micuţei Ida. Succesul a fost foarte mare şi au urmat numeroase alte volume, în 1837, 1840, 1842 şi în anii următori. Ce era revoluţionar în felul în care scris Hans Christian Andersen se lega de folosirea termenilor şi a expresiilor limbii vorbite, limbii comune, fapt în antiteză cu tradiţia literară. Un alt lucru interesant la basmele sale este acela că unele dintre ele se termină într-un mod fericit, cum este cazul Reginei zăpezii, însă altele sunt triste, cu un final nefericit. Andersen nu se temea să facă referire la sentimente și idei care nu erau accesibile imediat copiilor, dar pe care le-ar fi înţeles peste ani. Cu toate astea, nu se depărta în prezentarea poveştii de perspectiva copiilor. În plus, a folosit elemente ce pot fi regăsite în aproape orice cultură. De aceea basmele sale sunt foarte apreciate atât de copii, cât şi de adulţi.