Hans Christian Andersen - Degetica

Hans Christian Andersen, născut la 2 aprilie 1805, a fost un autor danez, cunoscut în special datorită basmelor sale, acestea fiind traduse în peste o sută de limbi, și continuând să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. 

Basmul "Degețica", scris de Hans Christian Andersen, publicat pentru prima oara în anul 1835, spune povestea unei fetițe de dimensiunea unui degetar.

Cartea începe cu momentul în care o femeie care își dorește foarte mult un copil, merge la o vrăjitoare pentru a o ajuta să îl găsească: "Uite, aș vrea să am un copilaș, nu poți să-mi spui cum să fac să îl găsesc?". Vrăjitoarea îi oferă un bob de orz, specificându-i că nu e genul de bob de orz care crește pe ogoare și pe care-l dai găinilor de mâncare, ci este unul special. Aceasta îi spune femeii să meargă acasă și să-l planteze într-un vas cu flori, pentru a vedea ce urmează să crească. Odată sădit bobul de orz, din el răsare o floare mare și frumoasă. În primă fază părea a fi o lalea, însă petalele stăteau strânse de parcă ar fi fost doar îmbobocită: "Ce floare drăgălașă! a spus femeia, și a sărutat petalele roșii și galbene, și cum le-a sărutat floarea s-a deschis pocnind. Era chiar o lalea ca toate lalelele, numai că drept la mijloc ședea pe pistilul verde o fetiță mititică de tot, gingașă și drăgălașă, și nu era mai mare decât un deget și de aceea i-au spus Degețica".

Femeia i-a făcut fetiței un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporași, iar plapuma era o petală de trandafir. Noaptea, Degețica și-o petrecea în leagăn, iar ziua se juca pe masă. Într-o noapte, în timp ce stătea în legănul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască urâtă, mare și jilavă. Aceasta a sărit drept pe masă, acolo unde dormea Degețica, fiind acoperită cu petale roșii de trandafiri: "Ar fi fost tocmai bună de nevastă pentru băiatul meu, s-a gândit broasca și a luat coaja de alună în care dormea Degețica și a sărit cu ea în gradină, pe geamul cel spart". La marginea pădurii curgea un râu mare și lat, malul acestuia fiind mlăștinos și mâlos, loc în care trăia broasca împreună cu fiul ei. Când acesta a văzut-o pe fetița cea drăgălașă în coaja ei de alună, singurul lucru pe care l-a putut spune a fost "cuac-cuac-cuac!". În dimineața zilei următoare, atunci când s-a trezit Degețica și a văzut unde se află a început să plângă amar; de jur împrejurul frunzei celei mari și verzi fiind numai apă, așa că la mal nu avea cum să ajungă. După ce broasa cea bătrână a terminat de împodobit odaia cu papură și cu flori galbene, că să fie frumoasă și să-i placă viitoarei nurori, l-a luat pe fiul ei și s-a dus lângă frunza pe care stătea Degețica. Voiau să-i ia patul și să-l ducă în odaia în care aveau să stea tinerii însurăței; după aceea aveau s-o ia și pe ea. Broasca s-a închinat adânc în apă înaintea ei și i-a spus: "Uite pe fecioru-meu! Ai să te măriți cu el și aveți să trăiți amândoi colo, jos, în mâl, într-o locuință strașnică". 

Cartea "Degețica" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în zece ediții, și anume: Corint Junior (2004), Steaua Nordului (2003), Miron (1995), Litera (2005), Ion Creangă (1984), Astro (2015), Corint (1997), Gama (2015), Corint (2002), CIA (1997), Unicart (2008) și Steaua Nordului (2007).