Hans Christian Andersen - Fetita cu chibrituri

Hans Christian Andersen sau Andersen povestitorul a fost unul dintre cei mai iubiți scriitori de cărți pentru copii din întreaga Europa. S-a născut pe 2 aprilie 1805 într-o localitate din Copenhaga într-o familie sărmană ce toată viața a încercat să își depășească condiția. Anii de școală au fost duri din cauza directorului însă așa a ajuns să fie student în 1828. Era un elev exemplu și așa se face că anul următor a publicat prima sa carte ce va avea un succes rapid. Încearcă apoi opera dramatică însă nu îi iese așa cum s-a așteptat și decide să își încerce norocul cu basme. Primul volum apare în 1835 și va conține povești precum Prințesa și bobul de mazăre sau Florile micuței Ida. Succesul va reapărea și viața i se va schimba complet așa că va continua până la finalul vieții să pună un zambet pe fața oricărui copil din lume. Limbajul său simplu fără de metafore sau expresii ciudate l-au ajutat să devină popular. Întotdeauna exista un personaj bun și unul rău, adică antiteza pentru a vorbi mai specific, și chiar dacă el s-a specializat pe basme, au fost prezente și câteva fabule. Pe alocuri erau introduse și sentimente pe care le înțelegeau mai degrabă adulții dar până la urmă trebuiau să se distreze și ei, nu?

Cartea pentru copii "Fetița cu chibrituri" a apărut pentru prima dată la publicația daneză Dansk Folkekalender în iarna anului 1845, la trei ani distanță urmând să apară și în volumul "Basme". În limba română apare în numeroase ediții, printre care Minerva în 2007, Semne în 2011 sau ErcPress în 2010.

Cine nu știe povestea înseamnă că este prea tânăr sau prea bătrân pentru a mai putea citi cu același patos un basm. O să vă spun pe scurt despre ce este vorba pentru că pentru mine a fost o poveste așa de tristă și încă mi-o amintesc de pe vremea când cântecele de leagăn încă își făceau efectul. În ajunul anului nou o fetiță sărmană ce mergea pe străzi în picioarele goale tot încerca să vândă chibrituri pentru a mai face câțiva bănuți. Dacă venea acasă cu mâna goală tatăl său se transforma într-un monstru și într-un moment de cumpănă decide să se așeze pe zăpada rece și să aprindă chibrit cu chibrit pentru a se încălzi. În flăcările calde începuse să vadă momente ce îi alinau sufletul: soba caldă de acasă, bradul împodobit frumos de mama ei sau mesele bogate pe care le avea odată. La un moment dat apare și bunica sa în una dintre flăcări, era singurul om ce a iubit-o cu adevărat și pentru a păstra amintirea vie aprinde toate chibritele. Cutia se terminase demult iar frigul o doborâse dar nu oricum, ci cu zâmbetul pe buze.

Cartea a fost adaptată în benzi desenate, desenate animate și filme, cele mai cunoscute dintre ele fiind filmul oferit de Walt Disney din 2006 și reprezentarea 7D din parcul de distracții olandez Efteling.