Hans Christian Andersen - Povestea vietii mele

Biografia "Povestea vieții mele" a apărut pentru prima dată în 1871 în limba daneză. În limba română apare în 1939 la editura Casa Școalelor, ediție ce va fi urmată de Ion Creangă în 1983 sau Minerva în 2005.

S-a născut pe 2 aprilie 1805 în orașul danemarchez Odense și câțiva ani a trăit împreună cu familia într-o cameră micuță dar plină de iubire. Tatăl său era cizmar iar mama sa casnică dar cu o inimă mare, pentru că atunci când era de vârsta lui a fost obligată să cerșească. Părinții îi construiau adesea jucării și duminica era ziua pe care o petreceau împreună iar în fiecare seară îi citeau povești din La Fontaine sau O mie și una de nopți. De la o vârstă fragedă a dat dovadă de o inteligență ieșită din comun, memora piesele lui Shakespeare, își construia propriile scene de teatru și croia haine pentru jucăriile sale. În 1822 scrie prima nuvelă apoi începe studiile la Școala Superioară Slagelse, perioadă ce o va considera cea mai urâtă din viața sa. Colegii nu vorbeau cu el, profesorii îl acuzau că este dislexic însă la câțiva ani distanță devine fluent în germană, engleză și daneză. În 1829 publică prima sa poveste ce va avea un succes enorm în primă fază însă după îl lasă aproape sărac. Primește o bursă din partea regelui și începe să călătorească în Europa, lucru ce îl va inspira în viitoarele povești.

În 1835 publică prima colecție de povestiri nemuritoare ce îi va duce numele peste hotare iar în 1837 scrie un poem despre viața nordică ce va fi cântat și lăudat chiar și în timpul războiului. Întreaga Europa îl aprecia dar țara sa de baștină încă nu îi acorda încrederea necesară. În călătoriile sale a poposit chiar și la Orșova unde a scris nuvela Femeia valahă, apoi în Anglia se întâlnește cu Charles Dickens. Prietenia celor doi va fi de milioane și vor fi o inspirație unul pentru celălalt.

Apropo de inspirație, am omis să vă spun câteva dintre titlurile sale pe care cu siguranță le știți încă de pe vremea grădiniței, vorbim despre Mica sirenă, Fetița cu chibrituri sau Crăiasa zăpezii, basme ce chiar și în ziua de azi au rămas pe primul loc în preferințele copiilor. Dacă vorbim și despre viața sa personală, trebuie să vă spun că este un subiect destul de delicat. În prima fază a spus în jurnalul sau privat că nu dorește să aibă relații sexuale cât îi va fi viața de lungă, apoi a început să experimenteze homosexualitatea. A fost implicat în relații cu oameni cunoscuți, unul dintre ei inspirându-l pentru "Omul de zăpadă", iar spre finalul vieții a tânjit să aibă și o femeie. În 1872 a început să sufere din cauza cancerului la ficat, stătea adesea in pat și nu mai ieșea în natură, iar dându-și drama că sfârșitul e aproape a decis să vorbească cu un muzician. I-a spus acestuia să compună o piesă pentru înmormântarea sa care să fie în ritm de pași mici pentru că majoritatea celor prezenți vor fi copii. Andersen își are sfârșitul pe 4 august 1875 la Copenhaga, acolo unde în ziua de astăzi găsiți statuia micii sirene.