Hans Fallada (numele real Rudolf Wilhelm Friedrich Ditzen) s-a nascut pe 21 iunie 1893 in Greifswald, Germania, si a murit pe 5 februarie 1947 in Berlin. A studiat dreptul si a avut o viata marcata de multe dificultati personale, inclusiv probleme cu alcoolul si instabilitate psihica. A fost casatorit de doua ori si a avut mai multi copii, dar casatoriile sale nu au fost stabile si au fost afectate de comportamentele sale autodestructive. De-a lungul vietii, a petrecut perioade semnificative in institutii psihiatrice din cauza depresiei si a altor dificultati mentale. In ciuda acestor probleme personale, a reusit sa devina unul dintre cei mai importanti autori germani din perioada interbelica si postbelica.

Hans Fallada a debutat literar in 1920 cu romanul „Der junge Herr in der Parkallee” (Tanarul domn din Parkallee), dar a obtinut recunoastere larga abia in 1932 cu romanul „Kleiner Mann – was nun?” (Micul om – ce acum?), care a fost un mare succes comercial si literar. Aceasta lucrare a fost publicata de Editura Rowohlt si a avut un impact semnificativ, reflectand conditiile economice si sociale ale Germaniei interbelice, in special ale clasei de mijloc.

In perioada sa activa, Fallada a colaborat cu mai multe edituri importante din Germania, printre care si Rowohlt Verlag si Ernst Rowohlt Verlag. De asemenea, a scris pentru diverse publicatii literare si a fost publicat si in reviste din Germania, unde stilul sau realist si preocuparea pentru subiecte sociale l-au facut sa fie apreciat de un public larg.

Viata personala a lui Fallada a fost marcata de diverse probleme, inclusiv alcoolismul si depresia. A fost casatorit de doua ori si a avut mai multi copii. Prima sa casatorie a fost cu Ursula, o femeie dintr-o familie aristocratica, insa casatoria lor a fost afectata de comportamentele sale autodestructive, iar cei doi au divortat. A doua casatorie a fost cu Dietrich, o femeie cu care a avut o relatie destul de stabila, insa nici aceasta casnicie nu a fost lipsita de greutati din cauza starii sale psihice. De asemenea, Fallada a fost profund afectat de regimul nazist, iar activitatea sa literara a fost influentata de conflictele politice si culturale ale vremii.

In perioada nazista, Fallada a fost criticat pentru unele dintre romanele sale, dar nu a fost complet izolat. A avut o relatie complicata cu regimul, dar nu a fost un sustinator activ al acestuia. Dupa al Doilea Razboi Mondial, Fallada a avut o perioada de recuperare si a scris unele dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale, inclusiv „Jeder stirbt fur sich allein” (Fiecare moare singur), care a fost inspirat de rezistenta impotriva regimului nazist.

„Si acum ce facem, micutule?” (1932) este cea mai cunoscută lucrare a lui Fallada, un roman despre viața unui tânăr cuplu din Germania interbelică, care luptă să supraviețuiască în contextul crizei economice. Este un roman realist, care descrie viața cotidiană a clasei de mijloc și disperarea în fața dificultăților economice. „Presiunea viziunii” (1933) este un roman în care Fallada abordează impactul regimului nazist asupra vieții cotidiene, iar subiectul său principal este lupta interioară a unui om cu propriile temeri și cu presiunile externe ale unei societăți autoritare. „Fiecare moare singur” (1947), publicat postum, este inspirat de realitățile regimului nazist și rezistența împotriva acestuia. Cartea spune povestea unui cuplu care încearcă să lupte împotriva regimului nazist printr-o serie de acte de rezistență, devenind astfel simbol al curajului și al sacrificiului în fața opresiunii. „Țărani, baroni și bombe” (1931) explorează viața țăranilor și a muncitorilor din Germania rurală, criticând inegalitățile sociale și ridiculizând autoritățile locale, fiind un roman cu puternice accente politice. „Lup printre lupi” (1938) explorează condițiile de viață ale oamenilor din perioada interbelică, punând accent pe lupta individului pentru supraviețuire într-o societate dominată de egoism și manipulare. Aceste lucrări reflectă preocupările autorului pentru condițiile sociale și politice din Germania interbelică și pentru modul în care acestea influențează destinul individual. Stilul său realist, direct și plin de empatie pentru personajele sale a făcut ca operele sale să fie apreciate atât de cititori, cât și de critici.

Hans Fallada a fost un autor apreciat pentru realizările sale literare, dar și criticat în anumite cercuri. La început, lucrările sale au fost bine primite de critica literară din Germania, în special datorită stilului său realist și empatic, care reflecta adesea condițiile sociale și economice ale vremii. „Si acum ce facem, micutule?” a fost considerat un roman de succes care adresa problema crizei economice și a luptei clasei de mijloc, în timp ce „Lup printre lupi” și „Țărani, baroni și bombe” au fost văzute ca lucrări cu accente puternic politice, care abordau tema diferențelor sociale și a inegalităților. În perioada interbelică, Fallada a fost apreciat pentru capacitatea sa de a surprinde realitățile vieții cotidiene, fiind văzut ca un autor de seamă al vremii.

Totuși, în timpul regimului nazist, autorul a avut o relație complicată cu puterea politică, iar unele dintre lucrările sale au fost criticate sau interzise din cauza subiectelor sensibile pe care le abordau. În ciuda acestui fapt, „Fiecare moare singur” a fost considerat un act de curaj literar și un simbol al rezistenței împotriva regimului, fiind privit cu respect de către mulți critici din afacerea literară internațională, în special după publicarea sa postumă. După al Doilea Război Mondial, lucrările lui Fallada au fost reevaluate, iar astăzi este văzut drept un autor cu o contribuție semnificativă la literatura germană din secolul XX, chiar dacă nu a fost lipsit de controverse. Totuși, stilul său sincer și direct, care nu evita să înfrunte subiecte dificile și incomode, i-a asigurat un loc important în panteonul literar.

Opere: Banii nu fac nici doua parale, Incotro, omule?, Si acum ce facem, micutule?, Fiecare moare singur.