Haralamb Zinca - Dosarul aviatorului singuratic

Haralamb Zincă, născut în Roman, a fost un cunoscut scriitor român, autor a numeroase romane polițiste și cărți-document. În 1971 a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București - pentru cartea "Și a fost ziua H" -, în 1976 fiind laureat cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

Cartea "Dosarul aviatorului singuratic", publicată pentru prima oară în anul 1983, este împărțită în două părți, fiecare parte conținând câte un roman distinct, și anume: Temerarul, ce are ca subcapitole: "O misiune cam bizară", "Walter - calibrul 6.35", "Surpriza", "Misiunea bizară abia acum începe", "Întâlniri memorabile", "Minge de ping-pong", "Misiune în cerc", "Herr Delius"; și "Dosarul aviatorului singuratic", ce are ca subcapitole: "O surpriză matinală", "Și o primă ipoteză", "A doua surpriză", "Dezertare", "Două surprize, nu una", "Lovitură pe la spate", "Ilustrata", "În misiune, la Constanța", "Lovitura de teatru", "Revedere cu Roxana", "Oare apar clarificări?" și "Declarația lui Dinică Matei".

Al doilea roman, cel care dă și titlul volumului, urmărește evenimentele petrecute după dispariția pilotului Mihai Vladu, supranumit "aviatorul singuratic". Într-o dimineață caldă, senină, de toamnă târzie, superiorul pilotului este căutat de soția acestuia pentru a-i cere ajutorul. În timp ce se îndrepta spre ușa biroului, cu intenția de a pleca, târâitul telefonului îl întoarce pe maior din drum. Când ridică receptorul, rămâne surprins auzind un glas de femeie. Era Roxana Vladu, soția lui Mihai Vladu, care îl roagă disperată să vină până la ei, fiind vorba de o chestiune destul de urgentă. În final, maiorul o asigură că în maxim cincisprezece minute va fi acolo. Înainte de a pleca, acesta îl sună pe comandantul subunității, căpitanul Budu, pentru a-l întrebă dacă are tot efectivul la program, având în gând ceea ce tocmai îi spusese Roxana Vladu, faptul că soțul ei, în urma unui conflict conjungal, a părăsit apartamentul cu o seară în urmă, cu mașina personală, neîntorcându-se până dimineață. Comandantul Budu îl anunță că există doar o absență nemotivată, și anume Vladu Mihai, cel care nu a lipsit niciodată de la programul de zbor. Maiorul își încalecă bicicleta, îndreptându-se spre orașul lor, dincolo de unitatea militară, neavând mult de pedalat, până acolo fiind doar câțiva kilometri. Pedalează, lăsând în urmă poarta unității, printre castanii bătrâni, cu coroanele lovite de aripa toamnei, zărind în depărtare orășelul lor, al aviatorilor, cu blocuri-tip de câte patru etaje, cu mici grădini în jurul lor. Ajuns în fața blocului "C", acolo unde familia Vladu locuia la ultimul etaj, maiorul zărește câțiva copii ce au ieșit la joacă, cei mai măricei salutându-l. Le lasă acestora în grijă bicicleta, urcând până la etajul patru. Soția pilotului îi remarcase sosirea, deoarece îl aștepta în pragul apartamentului, cu ușa deschisă. Era palidă, încercănată de nesomn, îngrijorată. Îl invită să ia un loc, iar apoi îi povesti evenimentele petrecute cu o seară în urmă, atunci când l-a văzut pentru ultima oară pe soțul său. Cu ochii în lacrimi îi spune că s-au certat mai rău ca niciodată, și-au spus vorbe grele, ridicând chiar și mâna la ea. Atunci când a plecat era nervos, tremura, trântind ușa în urma lui, în aceasta stare urcându-se la volan. Printre supoziții se numără: un accident de mașină, în urma căruia soțul ei a pățit ceva; o înșeală cu farmacista orașului, fosta lui iubită de dinaintea căsniciei; un act de spionaj sau trădare față de țară.

Cartea "Dosarul aviatorului singuratic" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Militara (1983) și Publisol (2021).