Dacă ne gândim la romanele polițiste românești, imediat ne vin în minte numele de Rodica Ojog Brașoveanu sau Haralamb Zincă. Ei bine, Haralamb nu a fost de prima dată scriitor, așa că haideți să vedem care este povestea lui.
Pe numele original Hary Isac Sielberman, fiul lui Iosif Sielberman și al Carolinei se naște pe 4 iulie 1923 la Roman. La vârsta de 11 ani se mută la București pentru a deveni ucenic iar după ce termină această perioadă, se înscrie la Școala de Literatură si Critică Literară Mihai Eminescu. Aceasta era sora geamănă a Institutului Maxim Gorki din URSS, unde scriitorii și criticii de literatură erau învățați să mai vorbească din când în când în operele lor despre cât de bine este în regimul comunist. Din 1945 până în 1946 va ocupa funcția de bibliotecar la Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică iar după va fi activist în partid și activist sindical. În 1950 va publica prima sa nuvelă, ”Primăvara” care urma regulile școlii pe care a urmat-o, apoi are să devină un important om în domeniul jurnalistic. Trebuie să menționăm numeroasele funcții pe care le-a avut (redactor șef adjunct la revistele Tânărul scriitor și la Luceafărul, redactor la Viața Româneasca și secretar responsabil de redacție la Gazeta Literară) dar și faptul că a reușit să ajungă director la Casa Uniunii Scriitorilor din București.
Până în 2000 a scris câteva nuvele, cum ar fi ”Fiecare om cu clepsidra lui” sau ”Dintre sute de catarge”, cărți document: ”Revelion 45” sau ”Ultima noapte de război, prima zi de pace” și peste 50 de romane polițiste și de spionaj dintre care amintim ”Destinul căpitanului Iamandi” sau ”Dosarul aviatorului singuratic”.
Romanul ”O crimă aproape perfectă” a fost publicat pentru prima dată de editura Tineretului în 1969 pe care o poți găsi cu ușurință pe site-ul nostru alături de ediția Cogito din 1991 și Allfa din 2000.
Ne aflăm într-o perioada destul de fericită a României, sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Unsprezece povestiri polițiste ce vor fi rezolvate în maxim 20 de pagini fiecare alături de căpitanul Musceleanu si ajutorul său, cunoscutul criminalist Patrolea. De unde a venit toată inspirația? Haralamb Zincă era într-un concediu de creație la Pelișor, care în acea vreme nu era la statutul de castel. Casa era aproape goală, doar el și alte trei persoane cu care se vedea în salon la prânz și cină, fără să comunice, fără sa schimbe priviri, doar observându-i. Fiecăruia le dăduse câte o poreclă, "Prințesă amiezilor trecute", " Câinele din Baskerville" și "Indiferentul", fiecare cu propria personalitate care a devenit încet, încet, o inspirație. Același lucru îl simțea și pentru orologiul castelului Peleș care bătea noapte de noapte la doisprezece fix. Doar din acești subiecți a reușit să își piardă nopțile pentru a ne uimi cu stilul său asemănat adesea cu un Sherlock Holmes mult mai rapid și să ne încânte cu unsprezece crime care mai de care mai specială.