Despre Haralamb Zinca
Nascut la 4 iulie 1923 la Roman, fiul lui Iosif Sielberman si al Carolinei, Hary Isac Zilberman va publica, sub pseudonimul Haralamb Zinca, numeroase carti, devenind cunoscut pentru romanele sale politiste si de spionaj, peste 50 la numar, pentru care a primit premii, cum este Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti in 1971 pentru cartea Si a fost ora H sau Premiul Uniunii Scriitorilor in 1976. Dintre lucrarile sale mentionam: Un civil in transee, Palma lui Hercules, Ordinul Stejarul in actiune, Moartea vine pe banda de magnetofon, Un caz de disparitie, Limuzina neagra, Un glonte pentru rezident, Soarele a murit in zori, Anotimpurile mortii sau Glontul de zahar.
Haralamb Zinca a venit la Bucuresti in 1934 si si-a inceput scoala primara. A urmat Scoala de Literatura si Critica Literara Mihai Eminescu, o institutie fondata in 1950 ce copia Institutul Maxim Gorki al Uniunii Scriitorilor din URSS ce avea menirea de a forma scriitori si critici literari ce puteau servi scopurilor regimului comunist pe plan literar. A ocupat functia de bibliotecar la Asociatia Romana pentru strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica din 1945 pana in 1946, a fost activist de partid pana in 1948, activist sindical pana in 1950. In domeniul jurnalistic, a fost redactor sef adjunct la revistele Tanarul scriitor si la Luceafarul, redactor la Viata Romaneasca, secretar responsabil de redactie la Gazeta literara. A fost director al casei Uniunii Scriitorilor din Bucuresti. A debutat cu nuvela Primavara in 1950, lucrare ce propovaduia victoria impotriva burgheziei si instituirea noului - comunismului, in care valoarea o reprezinta exclusiv munca asidua. Pe aceeasi linie merg si alte nuvele ale sale, ca Amintire sau Popasuri. In alte romane ale sale, ca Jurnal de front, Ultima toamna, Un civil in transee, Ultima noapte de razboi sau Dragoste moarte, pune accentul pe trairile sufletesti ale personajelor plasate in razboiul antifascist. In romanele sale politiste se plaseaza frecvent ca detectiv sau ca alt personaj. A facut traduceri din scriitori sovietici. Pentru romanul Si a fost ora H s-a documentat intens la Arhivele Statului, folosind informatii din documentele pe care le-a studiat, motiv pentru care aparitia cartii a fost mult ingreunata de comunisti, iar, dupa publicare, a fost retrasa dupa scurta vreme din librarii. A murit la sfarsitul lui decembrie 2008, in Bucuresti, dupa ce suferise ani intregi din cauza bolii Alzheimer si intr-o saracie vizibila.