Haruki Murakami - Cronica pasarii-arc

Haruki Murakami, cel mai cunoscut autor de best-selleluri japoneze s-a născut în 1949 în Kyoto. Cărțile sale au fost traduse în peste 50 de limbi și au atins câteva milioane bune dacă este să vorbim despre vânzări.

Părinții lui l-au învățat literatură încă de mic, ceea ce l-a influențat pe acesta să citească în principiu autori europeni și americani. Nu avem o carte cu autobiografia sa, însă în majoritatea operelor autorul se transpune în personajul principal, de exemplu în ”Pădurea norvegiană” aflăm că acesta a lucrat la un magazin de vinyluri. Cu toate acestea, în romanul ”What i talk about when i talk about running” Murakami ne povestește câte ceva despre relația sa cu alergatul. La 33 de ani a început să alerge și a terminat chiar și un maraton de 100 de kilometri. Dar, să revenim la lectură. Printre cele mai cunoscute opere ale autorului se numără: ”În căutarea oii fantastice” (1983), ”Kafka pe malul mării” (2002) și ”Cronica păsării-arc” (1995).

Cea din urmă a apărut la editura Shinchosho, iar pe site-ul nostru poți găsi variantele în limba română de lea editura Polirom din anul 2004, respectiv 2014. Romanul ne face cunoștință cu Toru Okada, fost avocat, pe la 30 de ani, căsătorit cu Kumiko. Din cauza faptului că acum este șomer, acesta nu face altceva decât să bea bere și să gătească din când în când. Aceste lucruri încep să o irite pe soție însă nu ea dispare, ci motanul acestora, Noboru Wataya, numit după cumnatul său. În căutarea lui, Toru le cunoaște pe Mai Koshara și Malta Kano, ulterior angajată de soția sa pentru a ajuta la găsirea animalului. Facem cunoștință cu personaje ciudate, cum ar fi Creta Kano care avea meseria de ”prostituată spirituală” ceea ce duce și la dispariția lui Kumiko care își găsește pe altcineva. Toru realizează că viața sa devine din ce în ce mai gri iar în atât de scurt timp a reușit să rămână fără lucrurile pe care le iubea cel mai mult.

Pornește în căutarea soției sale prin tot orașul Tokyo însă în loc să o găsească pe ea, găsește alte numeroase femei ce îl satisfac pe plan emoțional dar mai ales sexual. Își schimbă numele în Pasărea Arc, nume inspirat de la pasărea din grădina sa pe care nu a văzut-o niciodată, însă tot timpul îi auzea glasul ce scotea sunete asemănătoare cu cele ale unui arc de ceas.

Se hotărăște să își limpezească gândurile pe fundul unei fântâni abisale unde ajunge să petreacă zile întregi. Toru este acum un individ spiritual care primește mesaje divine ce îl ajută la găsirea lui Kumiko.

Romanul este plin de trimiteri în domeniul muzicii, de exemplu când Toru stătea în fântână reflectând, începe să audă Coțofana hoață a lui Bach. Pe lângă asta, când este pe punctul de a-și găsi soția, putem auzi Simfonia Lunii noi de Dvorak.

Cartea a primit premiul Yomiuri pentru ficțiune în anul 1995 iar în 2011 la Festivalul International din Edinburgh a fost pusă în scena live de către Stephen Earnhart.