Haruki Murakami - Underground

Pasionat de fantastic, Haruki Murakami s-a născut pe 12 ianuarie 1949. A fost un copil educat și îndemnat să citească încă de mic. A fost și este pasionat de literatura europeană și americană ceea ce se reflectă și în operele sale. A studiat drama la Universitatea Waseda din Tokyo, iar în anul al treilea de facultate s-a căsătorit cu Yoko care îi este alături și astăzi. Debutul în literatură a avut loc în anul 1979 cu romanul ”Ascultă cum bate vântul” care a fost foarte popular în Japonia în perioada respectivă. Fiind un spirit puțin mai rebel față de colegii de breaslă din țara sa, acesta a adoptat și unele subiecte mai delicate ce au dus și la câteva controverse. Pe lângă literatură, Murakami a fost și un alergător experimentat. Acesta a început călătoria în lumea maratoanelor destul de târziu iar la vârsta de 50 de ani a reușit să termine un maraton de 100 de kilometri.

Fiind un spirit filantrop, a publicat și câteva cărți despre dezastrele naturale sau artificiale din țara sa. Dintre acestea face parte și ”Underground”, apărut la editura Kodansha în 1997 iar în limba română la editura Polirom în 2008. Pe site-ul nostru poți găsi și varianta originală în limba japoneză reeditată de editura de debut în anul 2008.

Cartea cuprinde o serie de interviuri ale victimelor atacului cu gaz din Japonia din 1995. Pe 20 martie, un cult religios ”Aun Shinriko” a lansat un atac chimic la metroul japonez. Aceștia au folosit sarin, care este un gaz toxic ce omoară un adult în doar câteva minute și care, din păcate, a reușit să nimicească 11 oameni. Trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața celei mai tragice opere ale lui Murakami, de la nuvelele fantastice cu care ne-a obișnuit, aici facem față unei realități crude. Mulți dintre cei care au ales să îți relateze clipele triste petrecute atunci, au ales să rămână sub anonimat. S-a lucrat cu foarte mare interes la aceste interviuri, păstrându-se o oarecare discreție și lăsând oamenii, neîntrerupt, să spună tot ce aveau pe suflet.

Prima jumătate a cărții este despre supraviețuitori și familiile acestora, conductorii de metrou, paznici sau simpli lucrători. Răspunsurile sunt foarte variate: unii au luat contact cu gazul de pe un ziar, alții dorind să ia prânzul, au mâncat creveți infectați iar cei ce au avut cele mai mari probleme, au fost cei ce au inspirat gazul direct din aparatele ce l-au împrăștiat.

A doua parte, este despre cultul Aun Shinriko care pare să fi venit dintr-un alt univers. Aceștia sunt adulți în toată firea, spălați pe creier să caute adevărul, însă nimeni nu știe care este acesta de fapt. Ei voiau să le dea japonezilor o lecție pentru a fi mai liberi și nu atât de prinși de joburile lor însă nu s-au gândit că vor ajunge într-un asemenea punct.

Cartea conține multe detalii nedezvăluite de media așa că îl putem considera pe autor un erou al celor aflați acolo. A fost printre singurii jurnaliști care au avut curajul și empatia necesară pentru a vorbi cu oamenii îndurerați.