Heinrich Boll - Fotografie de grup cu doamna

Heinrich Boll este unul dintre autorii germani ce a încercat să ignore regimul nazist și să reușească să scrie despre orice subiect. Astfel, în 1972, după 23 de ani de carieră, câștigă Premiul Nobel pentru Literatură. Totul a început din adolescență când după ce a refuzat să lupte pentru partid, a luat în grijă un magazin de cărți și cu banii pe care i-a strâns o scurtă perioadă a reușit să plece la facultate. S-a dus la Universitatea din Cologne pentru a studia filologia dar fiind la o vârstă deja înaintată nu a mai reușit să scape de armată. A făcut parte din formațiunea Wehrmacht dar s-a îmbolnăvit de tifos spre fericirea lui și a trebuit să părăsească imediat unitatea. După ce a fost carantinat de americani a început să scrie și așa a luat naștere romanul ”Trenul care a venit la timp” în 1949. Au urmat alte zeci de romane ce l-au făcut celebru, printre care și ”Opiniile unui clovn” sau ”Casa văduvelor” pe care ți le recomandăm și ți le oferim în mai multe ediții pe site-ul nostru.

Romanul "Fotografie de grup cu o doamnă" a fost publicat original în limba germană la editura Kiepenheuer & Witsch în anul 1971. În limba română prima ediție a apărut în 1988 la editura Dacia, fiind urmată de ediția Polirom din 2010.

Ne aflăm într-un mic orășel al Germaniei de Vest la începutul anilor '30 când regimul nazist a ajuns la putere iar Hitler deținea supremația. Naratorul este un detectiv care în 1970 realizează un raport despre Helene Marie „Leni” Gruyten Pfeiffer în vârstă de 48 de ani și își capătă numele de Au, de la autor. Leni fusese martoră directă la Al Treilea Reich și la apariția Republicii Federale. Făcând parte dintr-un grup de întrajutorare, Au a reușit să îi găsească portretul și își dă seama că este o femeie de temut. Este pusă în antiteză cu figurile oamenilor ce le păsa doar de bogăție și de o viață mai bună și descoperim că nu era deloc creștină sau capitalistă. În copilăria sa era privită ca "cel mai german copil" apoi în timpul adolescenței totul a început să se schimbe. Când avea doar 18 ani, tatăl și iubitul ei au fost executați pentru luarea în derâdere a regimului nazist și durerea care a străpuns-o a fost uluitoare. La câțiva ani și-a făcut un nou iubit însă și acesta a murit pe front așa că a decis să se întoarcă la mânăstire. Acolo a murit și cea mai bună prietenă a ei din cauza malnutriției așa că unde se mai putea duce să scape de necazuri, decât într-o creșă? Aici a petrecut peste 30 de ani și s-a căsătorit cu un fost prizonier rus. La începutul celui de Al Doilea Război a născut un fiu și a decis că ar fi bine să se alăture partidului comunist pentru a putea trăi în pace dar nici asta nu a ajutat-o prea mult.

Romanul a fost adaptat în pelicula cinematografică din 1977 cu același nume în regia lui Alekasandar Petrovic.