Heinrich Boll - Opiniile unui clovn

Având un Premiu Nobel pentru Literatură (1972) la palmares, Heinrich Boll nu avea cum să dea greș ca scriitor. După ce a refuzat să se alăture unei aliații formate de Hitler ,acesta a devenit vânzător la un stand de cărți pentru a strânge bani de studii. Așa a ajuns să studieze filologia la Universitatea din Cologne însă nu a reușit să scape de armată. A făcut parte din Wehrmacht, o formațiune armată ce a luptat chiar și în țara noastră, dar s-a îmbolnăvit de tifos și a fost carantinat de forțele americane. Întors, la 30 de ani, a decis că cea mai bună meserie pentru el ar fi de scriitor așa că în 1949 publică ”Trenul care a venit la timp” .Printre romanele scrise de-a cursul vieții se numără ”Casa văduvelor”, ”Destinul unei cești fără toartă” sau ”Fotografie de grup cu o doamnă”, romane ce au fost traduse în peste 30 de limbi și s-au vândut în milioane de exemplare.

Romanul ”Opiniile unui clovn” a fost publicat origina în limba germană în 1963 de către editura Kiepenheuer & Witsch. Prima ediție în limba română a fost publicată în 1975 de către editura Dacia, fiind urmată de ediția din 1999 și de publicările Polirom din 2007 și 2016.

Clovnul cu care avem de a face este Hans Schnier în vârstă de 27 de ani, un tânăr ce provine dintr-o familie de aristocrați. Meseria îl face să călătorească din oraș în oraș pentru a încânta oamenii iar asta îl face să se simtă uneori ca un adevărat artist. Casa sa este în Bonn așa că în orice oraș ajunge trebuie să găsească cazare măcar o noapte ceea ce a făcut-o pe fosta sa soție, Marie, să îl părăsească pentru a se duce în brațele lui Zupfner.

Părinții săi erau protestanți devotați și l-au trimis la o școală catolică. Aici a cunoscut-o și pe Marie cu care de fapt nu s-a căsătorit niciodată pentru că el nu ar fi fost de acord să semneze vreun document prin care copiii săi să ateste obligați la o anume religie. Ajunși la liceu, a văzut-o ținându-se de mână cu Zupfner, dar a preferat să creadă că este doar un gest de prietenie. La maturitate, din pricina meseriei, au început să călătorească împreună însă acest lucru nu era pe placul Mariei. Așa se face că într-o dimineață femeia a pus stop la orice fărâmă de dragoste mai rămăsese între ei.

Hans crede că suferă de monogamie, singura femeie cu care poate trăi este Marie iar fără ea el va deveni cel mai trist clovn. Când se va duce să își revadă părinții și frații, își va aminti ce copilărie tumultoasă a avut. Chiar dacă familia era bogată peste medie, cei mici nu primeau bani de buzunar sau suficientă mâncare pentru că era considerat ceva extravagant. Din averea tatălui nimeni nu a primit nimic vreodată așa că la 21 de ani a hotărât că mai bine pleacă neaoș cu o pălărie și o chitară în lume chiar dacă rămâne sărac.