Heinrich Boll - Partida de biliard de la ora noua si jumatate

Roman scris cu pasiune de autorul german Heinrich Böll și publicat pentru prima oară în 1959. Această operă complexă tratează conflictele de generații, vina, trauma războiului și valorile morale, toate cuprinse într-o poveste așezată pe mai multe planuri temporale.

Acțiunea lucrării este plasată într-o singură zi, 6 septembrie 1958, dar include numeroase trimiteri în trecut, care construiesc istoria unei familii nemțești pe parcursul a trei generații. Firul narativ central gravitează în jurul arhitectului Robert Fahmel, a tatălui său, Heinrich Fahmel, și a fiului, Joseph Fahmel. Romanul este scris din mai multe perspective și acțiunea se perindă continuu între trecut și prezent, relevând astfel complexitatea relațiilor dintre personaje și impactul istoriei tragice asupra vieții lor.

Capul familiei, Heinrich Fahmel, un arhitect respectabil,  cunoscut că a pus bazele abației Sf. Anton în tinerețea sa. Abația devine un simbol central în roman, reprezentând idealurile de construcție și distrugere care reflectă schimbările sociale și politice ale Germaniei acelor veacuri. Fiul lui Heinrich, Robert, este tot arhitect, dar alegerea sa de a distruge abația Sf. Anton în timpul celui de-al Doilea Război Mondial îl pune în opoziție cu opiniile tatălui său. Robert își trăiește viața într-un mod detașat, preferând să-și petreacă diminețile jucând biliard, o activitate care trădează ordinea și controlul. Nepotul lui Heinrich, Joseph, este și el un personaj interesant, care simbolizează generația postbelică. Joseph încearcă să înțeleagă conflictele dintre tatăl și bunicul său și să se alinieze cu istoria familiei.

Societatea nemțească nu a fost niciodată mai bine descrisă, iar conflictele mocnite ale acestei familii ne vor determina să urmărim cu interes firul narativ. Povestea devine pe alocuri dramatică, odată ce autorul alege să descrie sărăcia nemților din ghetouri și felul în care se caută o reconstrucție rapidă a comunității de după conflict. Războiul, frica, pierderile, moartea – toate acestea sunt cuprinse magistral într-o lucrare care ne poartă departe, în veacuri pe care nu le-am cunoscut decât prin prisma cărților de istorie.

Romanul se concentrează pe fel și fel de trimiteri către spiritualitate și istorie, iar realitatea este prezentată obiectiv, deși amestecată magistral cu ficțiunea. Romanul tratează tema vinei colective a Germaniei pentru atrocitățile naziste. Distrugerea abației Sf. Anton simbolizează actul de violență și nevoia de a înfrunta trecutul. Cartea este menită să ne poarte într-o lume diferită, unde competiția nu se sfârșește niciodată. Relația tensionată dintre Heinrich, Robert și Joseph reflectă dificultățile fiecărei generații în a se împăca cu valorile și alegerile celeilalte.

Narațiunea pune preț pe felul în care evenimentele istorice sunt păstrate sau ignorate în memorie. Prin intermediul amintirilor personajelor, cititorul află despre construirea abației de către Heinrich și despre distrugerea ei ulterioară de către Robert, care a fost implicat în operațiunile de război. Aici vedem cu se erodează relația dintre cei doi, cum diferențele dintre generații ies la iveală. Romanul nu aduce un final clar sau o soluție, ci lasă cititorului responsabilitatea de a interpreta conflictele și temele prezentate.

Pe site-ul nostru, romanul este de găsit în mai multe ediții, după cum urmează: Polirom (2008), Univers (1978), Meridiane (1966).