Henri Charriere - Banco

Romanul "Banco" este continuarea faimosului "Papillon" și o autobiografie a autorului publicată în 1972 la editura Robert Laffont. Pe site-ul nostru poți găsi ediția din 1982 a aceleiași edituri alaturi de cea în limba română publicată în 1992 de către editura Artemis.

Henri Charierre  s-au născut pe 16 noiembrie 1906 la Saint-Etienne-de-Lugdares, un oraș din sudul Franței. Mama sa a murit pe când acesta avea doar 10 ani așa că trebuia să se descurce cumva să ducă traiul de zi cu zi împreună cu cele două surori. La 17 ani s-au înrolat în marina franceză dar a rezistat numai doi ani pentru că a descoperit lumea interlopă din Paris. Ceea ce descriu romanele "Papillon" și " Banco" este viața sa începând din acest punct așa că haideți să vedem cum s-au descurcat fiind parte din mafie.

Charierre a fost condamnat la închisoare în 1931 din cauză că a ucis un proxenet pe nume Roland le Petit, dar a negat până în pânzele albe că ar fi comis crima. Cu doi ani înainte de căsătorise cu Georgette dar mariajul a ținut doar un an, cam până când aceasta a descoperit cu ce se ocupă. După ce a stat o perioadă la închisoarea Caen, în 1933 a fost transportat la Saint Laurent du Maroni, o închisoare ce era în Guyana Franceză. În același an a avut loc și prima evadare împreună cu Andrea și Joanes dar libertatea a durat doar 37 de zile. Au fost întemnițați dar a reușit din nou să evadeze și a ajuns să fie adoptat de un trib de pe Peninsula La Guajira. După câteva luni a decis că este timpul pentru o schimbare dar aceasta s-ar dovedit a fi o mare greșeală pentru că a fost prins și băgat în inzolare pentru doi ani. Încercând să comită aceeași greșeală repetată, poliția a decis să îl trimită pe Insula Diavolului unde era cel mai strict regim din lume. În 1941 a fost eliberat definitiv și a plecat de pe insulă cu o barca improvizată din nuci de cocos împreună cu prietenul său ce a avut un sfârșit tragic. După ce s-au întâlnit cu un grup de prizonieri chinezi, au decis să pornească spre Georgetown dar după doar un an autorul a plecat cu un alt grup spre Venezuela. Aici a fost prins din nou și trimis într-o închisoare violentă din El Dorado unde a stat trei ani.

A obținut cetățenia din Venezuela și libertatea totală începând cu 1945. Asta l-a ajutat să se recăsătorească cu o localnică și să deschidă două restaurante în diferite orașe. Era tratat că o mica celebritate și invitat la evenimente și emisiuni televizate iar asta l-a făcut să se întoarcă la Paris. Aici a decis să așterne pe hârtie tot ce s-a întâmplat în viața sa și așa au luat naștere romanele sale autobiografice ce s-au vândut în milioane de exemplare pe tot globul. Cele două povești au fost compactate în  filmele din 1973, în regia lui Franklin Jr. Schaffner și 2018, în regia lui Michael Noer.