Stenograf, scriitor si scriitor roman nascut in anul 1877. Parinti sai au erau de origine alsaciana si franco-elvetiana. A urmat cursurile scolii din Bucuresti, unde a devenit interesat de limbi straine si de stenografie. In clasa a treia de liceu a gasit prima carte de stenografie adevarata. Insa aceasta folosea un alfabet stenografic complicat si greoi. Cativa ani mai tarziu avea sa descopere si alfabetul preotului francez Emile Duploye. In 1898 publica prima sa carte in domeniu: Stenografia Duploye adaptata limbii romane de Henri Stahl.

Pe parcurs, stenograful si-a creat propriul sistem original, pe care l-a publicat in 1908.. Doi ani mai tarziu va aparea si volumul Bucurestii ce se duc, o istorie a orasului scrisa cu mult umor si nostalgie fata de trecutul urbei. In anul 1897, dupa obtinerea examenului de bacalaureat, s-a inscris la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, urmand in paralel si cursurile Facultatii de Drept. Aici ii va avea ca profesori pe Dimitrie Onciul, Ovid Densusianu, Titu Maiorescu si pe Nicolae Iorga, al carui colaborator apropiat si prieten va fi pana la disparitia acestuia din urma.

Studiile sale au fost intrerupte pentru a servi in armata. In anul 1900, dupa eliberare, a castigat concursul de stenograf la Senat, fiind cap de lista. Pentru scurt timp a lucrat ca secretar al avocatului si omului de stat Take Ionescu. In ultimii ani ai secolului al XIX-lea a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie de origine franceza. Blanche Alexandrine Bœuve fusese angajata ca profesoara la scoala familiei. S-au casatorit in anul 1901 si au avut trei copii, care  vor deveni nume importante ale culturii romanesti: Gaston, Henriette si Henri. In ajunul razboiului a fost functionar public, angajat ca stenograf-revizor la Camera Deputatilor.

Dupa anuntarea mobilizarii generale, pe 15 august 1916, a fost repartizat la Regimentul 6 Mihai Viteazul, acelasi la care prestase si serviciul militar. Cu o zi inainte de plecarea pe front, la 18 august 1916, i-a scris fiului sau o scurta dedicatie pe volumul sau Un roman in luna (1914). Calatoria imaginara era, la acea data, singura scapare din realitatea crunta a razboiului. Peste o luna avea sa afle in mijlocul focurilor de arma si obuze, pe linia frontului. In noaptea de 17 septembrie 1916 lua parte la lupta de la Porumbacu, unde armata romana a avut prima sa victorie. Insa, fiind grav ranit la picior, a fost trimis la Sanatoriul Dr. Dimitrie Gerota din Bucuresti, unde a ramas in spital pana la jumatatea lunii noiembrie.

Capitala fiind amenintata, a fost trimis la Centrul de instructie din Ploiesti, cu ordin de a ramane treizeci de zile pana la refacere. A fost insa evacuat din nou cand sondele in flacari de pe Valea Prahovei ameninta cisternele de la marginea Ploestilor. In data de 18 decembrie era la Bacau, la Centrul de Instructie al Armatei a II-a. La mai putin de doua luni este avansat la gradul de capitan de rezerva, insa aceasta bucurie a fost de scurta durata: la ordinal de a comanda unui pluton de executie, a refuzat si a fost numit la comanda unui centru de ingrijire a bolnavilor de tifos exantematic de la Garleni, langa Bacau, contractand boala. Insa ceea ce i-a adus sfarsitul nu a fost boala, ci condamnarea la executie pentru spionaj (15 martie 1942). Nevinovatia locotenentului a fost recunoscuta doar post-mortem. Atunci i-a fost restituit gradul si i s-au dat onoruri militare la mormant.

Opera: Stahl H.H (1908); Bucurestii ce se duc (1910); Un roman in Luna (1914, 1958); Macabre si viceversa (1915); Curs complet de stenografie cu vocale (1922); Spion (1924); Grafologia si expertizele in scrieri, Anonimul-Falsul (1930); Dambovita. Bucurestii vechi (1935); Amintiri si ganduri (1981); Cu Parlamentul in U.R.S.S. 1916-1918 (2003); Schite parlamentare (2004); Manual de stenografie (1949); Porumbacu (2018).