Henriette Yvonne Stahl - Voica

Henriette Yvonne Stahl a fost o scriitoare română, fiică a scriitorului Henri Stahl. Primele sale romane, scrise între cele două războaie mondiale, au fost primite elogios de Mihail Sadoveanu și Garabet Ibrăileanu.

Cartea "Voica", publicată pentru prima oară în anul 1924, spune povestea unei tinere țărănci, care se confrunta cu probleme conjugale, oscilând între a renunța la tot sau a rămâne în continuare în relație și a crește copilul lui Dumitru dintr-o altă legătură amoroasă. Romanul începe cu o imagine șocantă, atunci când Voica, ghemuită la pământ, având capul în poală, plânge amar, după ce a fost bătută cu o seară în urmă de Dumitru. În același timp, ea își jelea și condiția sa biologică, aceea că nu putea avea copii, ceea ce bărbatul ei refuza să înțeleagă. Motivul pentru care o bătuse era faptul că aceasta refuza să crească copilul altei femei, moment în care Dumitru i-a dat un ultimatum, spunându-i că dacă refuză, atunci o va da afară din casă. Copilul fusese făcut cu Moldova, o țigancă, în timpul războiului. Acum, avea grijă de el mama lui, însă, aceasta i-a spus lui Dumitru că dacă nu îl va lua la el, aceasta îl va arunca în curte pentru a îl face de râs în tot satul, dar și că o va băga în groapă pe Viorica cu farmece pe care i le va face. Pentru a accepta să crească copilul avut cu Moldova, Voica i-a cerut soțului ca cele două pogoane de pământ de lângă gradină să fie trecute pe numele ei, însă el nu a fost de acord cu acest lucru. Dumitru dorea să aducă în casă un copil, fie el și nelegitim, nu dintr-o nevoie afectivă, ci pentru că acesta reprezenta stabilitatea proprietății și garanția continuității forței de muncă în gospodărie. Cei doi îmbătrâneau, deveneau din ce în ce mai neputincioși, iar averea lor trebuia lăsată pe mâna unui moștenitor. Voica vedea în copilul avut cu Moldova un uzurpator al drepturilor ei materiale, capabil, atunci când va crește, chiar să o dea afară din propria casă. Pentru a-l convinge pe Dumitru să îi dea cele două pogoane de pământ, Voica născocește un plan viclean, decizând să plece de acasă, lăsându-l pe acesta cu toate treburile gospodărești pe cap, până când, copleșit fiind, o va ruga să se întoarcă la el. Însă, aceasta nu ia în calcul șiretenia bărbatului, care este cel puțin egală cu a sa, când vine vorba de pământ. Pe lângă acest lucru, mai este vorba și de mentalitatea patriarhală a lumii satului, care nu-i aprobă gestul de independență, considerându-l îndreptățit pe Dumitru să-și aducă o altă femeie în casă. Simțindu-se învinsă și umilită, Voica decide să se întoarcă sub autoritatea bărbatului său, chiar dacă nu a reușit să obțină nimic. Portretul protagonistei înfățișează o țărancă dârză și încăpățânată, a cărei putere de luptă și de a răbda se frânge numai din cauza ascendentului social al bărbatului în societatea tradițională. Eroina romanului lui Stahl este observată din perspectiva unei femei, venite de la oraș, și gazduite temporar în casa lui Voica. Evenimentele ce se petrec în viața eroinei se oglindesc în conștiința acelei străine de lumea satului, ea fiind un "personaj reflector", fără nume și fără corporalitate. Acest personaj-oglindă observă lumea satului cu ochi critici și atenți, putând înregistra în acest fel într-un mod obiectiv viața unor oameni primitivi, nepăsători și cruzi, care urmează automatismele muncii pământului și gospodăriei rurale.

Cartea "Voica" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Minerva (1972), Litera (2010), Editura pentru Literatură (1966) și Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1957).