Henry James - Ambasadorii

Apărut pentru întâia oară în anul 1903, romanul semnat de Henry James avea să devină rapid unul dintre cele mai apreciate și cunoscute la nivel internațional. Urmărind evoluția unor personaje din provincie și ascensiunea lor pe scara socială, cartea poate fi considerată o frescă socială a vremurilor acelea. După cum ne-a obișnuit, James reușește să îndepărteze clișeele și să construiască o poveste deosebită, deși este una pur ficțională, rod al imaginației sale bogate. Autorul adună laolaltă câteva personaje care mai de care mai interesante și mai palpitante și mixează o serie de conflicte și evenimente neprevăzute într-un joc literar fără precedent. Deși pe alocuri cartea abundă de descrieri lungi și îi lipsește orice urma de dialog, nu putem afirma că ne va plictisi, căci toate acestei informații ne vor fi utile mai târziu. Înțelegem că James vrea să își pună în temă cititorul și dorește să îl familiarizeze cu contextul social și politic al veacului său. Câteva personaje sunt înzestrate cu foarte multe calități, iar asta ne determină să îl acuzăm cumva pe James de o hiperbolizare a eroilor săi.

Apărut mai întâi în foileton, romanul spune povestea unui bărbat trecut de prima tinerețe, care este însărcinat cu o meserie cel puțin bizară. Bărbatul, Lambert Strether, are misiunea de ambasador pentru o văduvă bogată. El este nevoit să străbată Europa în lung și în lat pentru a-l găsi pe fiul rătăcit al femeii, Chad. După cum ne așteptăm, călătoria va fi brăzdată de tot soiul de peripeții și evenimente care ne vor stârni amuzamentul și interesul deopotrivă. Ei bine, James nu se oprește aici, iar poveste se complică când ambasadorul găsește ținta mult urmărită. Chad nu este nici pe departe așa cum și-a imaginat angajatul văduvei, iar aceasta misiune pare acum cea mai complicată din întreaga sa carieră. La mijloc se nasc tot soiul de idile și aventuri, care mai de care mai intense și mai complicate, care vor stârni confuzia cititorului.

Poveste de dragoste, roman de duminică și volum de umor negru, cam așa am putea cataloga manuscrisul prezentat de Henry James. O rocadă impresionantă de trăiri și sentimente contradictorii, o călătorie care pare să nu aibă sfârșit, un amestec de vechi și nou, un deja-vu pe care cititorul s-ar putea sa îl trăiască încă de la primele pagini.

Romanul va inspira și alți scriitori aflați la început de drum, iar, mai apoi, va fi adaptat pentru o mini serie televizată și pentru câteva piese de teatru. Lucrarea ajunge rapid pe piața de carte din întreaga lume, iar în rafturile noastre poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Pan Editor (1993), Univers (1972), Univers (1987).