Henryk Sienkiewicz - Fara ideal

„Fără ideal” este una dintre scrierile cele mai cunoscute din literatura poloneză, semnată de Sienkiewicz, artistul nemuritor al peniței. Lucrarea îl are în prin plan pe Leon, un bărbat de 35 de ani, care trece printr-o criză existențială gravă. Fără să știe exact ce își dorește de la viață, fără să urmărească cu ardoare vreun țel, fără să fi cunoscut încă iubirea adevărată, bărbatul se târăște într-o monotonie fără seamănă și fără sfârșit. Viața sa este de-a dreptul plictisitoare și banală, iar vremurile în care i-a fost dat să trăiască nu sunt deloc ușoare. Înconjurat de mizerie, de sărăciei, de neputință, într-o țară pe care nu o iubește și față de care nu simte niciun soi de respect măcar, bărbatul așteaptă să treacă zi după zi, fără să își facă vreun plan, vreo socoteala ori să se aștepte la ceva anume.

Când, prin intermediul unor oameni de bine și a unor situații extraordinare, cunoaște prima dragoste, lucrurile par a intra pe făgașul normal, iar bărbatul se trezește la viață. Prins în ardoarea momentului, Leon se îndrăgostește de Aniela, o femeie superbă, cu care mătușa lui și-ar dori sa îl vadă căsătorit. Mai apoi, bărbatul nutrește o altă pasiune fugitivă pentru o femeie pe nume Laura, care îl atrage prin farmecul trupesc irezistibil.

Lucrarea capătă valențele unui jurnal pe care naratorul îl aduce fără sfială în fața noastră. Leon este prins în mrejele unei iubiri secrete și vinovate, este captiv într-o poveste de-a dreptul dramatică, care stă să explodeze la fiecare pas. Imaginea celor două femei, neputința eroului, nebunia veacului și încercările repetate ale scriitorului de a cuprinde o epocă întreagă în câteva pagini sunt elementele care ne vor determina să urmărim acțiunea până la final. Cartea expune extraordinar condiția intelectualului inadaptat, respins social, grandoman și neunit. Pe de altă parte, Sienkiewicz este un maestru în suspans, iar câteva scene sunt de-a dreptul greu de suportat pentru cititorii slabi de inimă. Adesea, conflictul interior al personajului principal este atât de pregnant încât cititorul preia starea acestuia, și-o însușește și o trăiește la cote maxime.

Lucrarea se corectează atât pe relația dintre personaje, cât și pe relația dintre scriitor și public, iar Sienkiewicz reușește să creeze o conexiune deosebită cu audiența, respectând tiparele literare pe care tot el le-a construit anterior. Cartea este de-a dreptul fantastică și reușește să ne captiveze întru totul, chiar de la primele rânduri. Spre final, empatizăm și mai bine cu Leon și îi înțelegem cu ce angoase se confruntă și ce demoni ii dau târcoale.

Lucrarea ajunge să fie tradusă în peste 30 de limbi de circulație mondială, iar scriitori aflați la început de drum sunt inspirație de manuscrisul lui Sienkiewicz. Pe site-ul nostru, lucrarea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Litera (2011), Univers (1999).